Radu Mihai Mihail

Mulțumesc. Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea de astăzi se intitulează „Românii din diaspora, între integrare și reintegrare”.

La sfârșitul săptămânii trecute am avut plăcerea să particip la o manifestare a comunității românilor din Belgia, intitulată „Dialogurile RomBel”, la Bruxelles. Manifestarea se află la a VIII-a ediție deja și, ca de fiecare dată, organizatorii, care au demonstrat un deosebit profesionalism, după părerea mea, au dat posibilitatea prezentării de inițiative și subiecte de interes pentru comunitate.

Anul acesta, în ziua presărată cu expuneri privind serviciile consulare, lansări de carte, dezbateri, firul conductor pe care eu l-am identificat a fost noțiunea de integrare, cu reversul ei: reintegrarea. Mai multe subiecte au atins integrarea în societatea belgiană. Au fost abordate cunoașterea limbii flamande și înțelegerea particularităților culturale în Belgia. Și comunitatea am observat că, folosind și uneltele puse la dispoziție de autoritățile belgiene, comunitatea românilor construiește căi din ce în ce mai eficiente pentru adaptarea românilor la noul lor context. Și sunt de lăudat aceste eforturi substanțiale.

A doua fațetă, discutată mult mai pe larg, a fost posibilitatea de reintegrare, de readaptare la România, de înțelegere de către românii din Belgia, și nu numai, a ceea ce se întâmplă în România, în vederea reînnoirii contactelor cu țara și a unei eventuale implicări sau chiar a unei reîntoarceri.

Ascultând dialogurile care au avut loc, aș putea rezuma atitudinea oamenilor de acolo astfel: pentru a aprecia România, ei nu au nevoie de pâine și circ, au nevoie de recunoașterea valorii muncii, au nevoie de respect și de siguranța

pe care le-o poate da un stat care îi apără împotriva abuzurilor, un stat de drept.

Între românii din inima Europei, de la Bruxelles, sunt foarte mulți tineri, sunt foarte mulți implicați activ în construcția Europei. Ei sunt îngroziți de direcția pe care văd că guvernarea PSD–ALDE o imprimă României. Nu vor să mergem către o țară unde scopul principal al guvernării este asigurarea impunității pentru o putere politică coruptă, cu consecință imediată imposibilitatea unei dezvoltări socioeconomice normale.

Acești oameni, care au sprijinit răniții de la Colectiv cu atât de mult suflet, nu pot înțelege cum este posibil ca responsabilii sistemului de sănătate din România să nu aibă niciun fel de suflet, să lase spitale în paragină și copii fără posibilitatea de vaccinare.

Acești oameni, dintre care mulți au ajuns să aibă succes în domeniile lor după ce au făcut mult efort pe băncile școlilor, nu înțeleg cum educația în România a ajuns pe mâna unora care nu pot asigura prezența unor manuale de calitate pe băncile școlilor.

Acești oameni au repetat și duminică la Bruxelles ceea ce promovează de multă vreme și ceea ce guvernarea din România nu vrea să accepte, și anume că reintegrarea românilor din diaspora în România va fi posibilă atunci când meritocrația, respectul regulilor și al legilor vor deveni norma, și nu excepția.