Mircea Nicu Toader

Vreau să susțin în numele grupului amendamentul domnului Márton Árpád, fiindcă, într-adevăr, din ce am trăit până acum, există destul de multe suspiciuni că există o dictatură sau poate să fie o dictatură – în ghilimele – a majorității parlamentare. Îmi aduc aminte de discuția cu repartizarea președinților de comisii. Comisia pentru muncă făcea parte din categoriile grele, ca să spunem, ale Parlamentului și sigur că au dorit-o cei de la PNL sau până la urmă și-au adjudecat-o.

Dar eu vreau să revin la o eroare, până la urmă, chiar a domnului Márton, când spune că referitor la suspendarea președintelui avizul Curții este consultativ. Așa este, numai că hotărârea de suspendare este a Parlamentului, și dacă Curtea spune că nu s-a îndeplinit și nu există niciun fel de încălcare a Constituției, cum a fost la vremea suspendării președintelui Băsescu, Parlamentul, în înțelepciunea lui – în ghilimele – a hotărât suspendarea.

De aceea e nevoie ca o hotărâre pe care o dă Parlamentul, chiar în cazul suspendării, al unei suspendări abuzive, când Curtea spune că nu a încălcat Constituția, să poată fi atacată.

Deci nu sunt de acord că e suficient numai avizul, că avizul consultativ al Curții a fost dat în defavoarea suspendării, dar plenul a hotărât să suspende. Și sigur că e imposibil de atacat, decât că ne-am dus la votul popular, unde a fost un dezastru pentru cei care au votat acest lucru

și dacă, într-adevăr, poate viitoarea Constituție ar putea să prevadă – cum e în Austria – o hotărâre de Cameră sau de Parlament în defavoarea unui președinte și în defavoarea... sau întors de un vot parlamentar să ducă automat la dizolvarea Parlamentului.

Revenind pe fond, eu susțin ideea și propunerea domnului Márton Árpád, să existe, totuși, o modalitate de atac al unor hotărâri care încalcă dreptul constituțional, nu numai al parlamentarilor, chiar în general.