Iulian Iancu

Domnule președinte, Stimați colegi,

Aș vrea să știți că avem în față o megatemă. Este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Europa în ansamblul ei și suntem invitați la un proiect politic, care, în mod normal, trebuie să adune la aceeași masă toate formațiunile, indiferent de culoarea lor, pentru că vizează direct securitatea națională și securitatea întregii Europe.

Ca să aveți o imagine clară a dimensiunii, o să vă spun că Uniunea Europeană plătește 406 miliarde de dolari în fiecare an factura energetică și asta înseamnă 1,11 miliarde de dolari pe zi.

În consecință, conflictul care a luat amploare în Orientul Mijlociu, focarele de conflict, peste care se suprapune cel dintre Rusia și Ucraina, atrag atenția asupra celei mai mari probleme a Uniunii Europene, respectiv creșterea dependenței de materia primă de import și imposibilitatea accesului la ea.

În momentul în care Uniunea Europeană are astăzi o dependență de aproape 60%, 56,7, de materie primă energetică din import, a vorbi despre securitate este o poveste.

Cu alte cuvinte, stimați colegi, prin această uniune energetică, Uniunea Europeană dorește, în primul rând, să aibă o voce unică. În al doilea rând, vrea să-și stabilească și să-și redeseneze politicile energetice adaptate la aceste

provocări. Și, trei, stabilește o ordine de priorități. Și spune așa: în primul rând, interconectarea sistemelor naționale de transport pentru a putea crea o piață regională și apoi o piață europeană.

De ce se dorește acest lucru? Pentru că atunci când ai o piață regională, nu mai există spațiu pentru joc politic în stabilirea prețului.

Din păcate – și de aceea este nevoie să fim la aceeași masă toți –, în ciuda tuturor opiniilor exprimate până astăzi, avem următorul tip de reacție: dintre toate statele Uniunii Europene invitate să realizeze o piață unică, doar România, Ungaria, Slovacia, Cehia au dus la bun sfârșit acest proiect. Culmea, Germania, Austria, Franța, Italia, Cehia, Slovacia au refuzat să ducă la bun sfârșit acest proiect.

Mai mult, avem următorul tip de reacție în Cehia și Polonia: investesc în dispozitive de blocare a fluxului de curgere a energiei electrice dinspre Germania spre Polonia și Cehia, ca urmare a variabilității surselor de energie regenerabilă în orele de vârf de consum. Adică avem taman pe dos intențiile uniunii energetice europene de a duce la bun sfârșit aceste proiecte.

Cu alte cuvinte, în situații speciale, situații de criză, cum este aceasta, la care se adaugă manipularea prețului petrolului, care a coborât cu 50 de dolari și care aduce un impact direct asupra producătorilor de petrol de ordinul a 50% din PIB, deci state precum Iranul au impact 49, Rusia 50, Venezuela 50 ș.a.m.d., deci un impact uriaș asupra PIB-ului.

În aceste condiții, ne vedem obligați cu adevărat să fim la aceeași masă, pentru a ne redefini proiectele regionale și, în primul rând, cele de interconectare, a stabili ordinea de prioritate a realizării lor și finanțarea acestora.