Frunda György

## **Domnul Frunda György:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Cred că fundamentul legiferării, fundamentul statului de drept este respectarea principiilor, și din acest punct de vedere încerc să abordez această problemă.

Am spus-o în mod repetat și o spun și astăzi: Agenția Națională de Integritate depășește limitele constituționale ale României. Este vina dumneavoastră, doamnelor și domnilor senatori care ați votat Legea ANI.

Încă o dată repet, este vina senatorilor care, sub o presiune politică, au votat Legea ANI, care nu a ținut cont de decizii repetate ale Curții Constituționale din România.

Atribuțiile Agenției Naționale de Integritate depășesc limitele constituționale, iar, în plus, trebuie să vă informez, doamnelor și domnilor colegi, că am informații concrete că Agenția Națională de Integritate verifică declarațiile noastre de avere. O poate face din oficiu și acest lucru este corect, dar faptul că Agenția Națională de Integritate, prin inspectorii săi, se interesează asupra unor bunuri nedeclarate în declarația de avere depășește atribuțiile Agenției.

Ca să mă înțelegeți. Privind averea deputatului, senatorului, ministrului sau consilierului „X” sau „Y”, nu verifică doar ceea ce este pe listă, ci trimite scrisori în alte județe, cerând organelor financiare sau de cadastru financiar să le răspundă dacă senatorul, deputatul, ministrul sau consilierul „X” sau „Y” are proprietăți sau conturi în județul respectiv.

Acest comportament al inspectorului respectiv depășește chiar și cadrul Legii ANI. Acest lucru nu poate să-l facă decât un procuror, pe baza unei sesizări, pentru un denunțător care-și asumă răspunderea. Or, la ora actuală, acest lucru îl face ANI.

Ce am făcut prin Legea ANI? Ne-am făcut un autocontrol prin care vrem să vedem corectitudinea funcționarului public din România și a demnitarului din România: în timpul mandatului se îmbogățește nelegal, și atunci să răspundă pentru acest lucru, sau nu poate fi susceptibil de acte de corupție.

În locul acestui scop, care este onest și funcționează în unele țări ale Uniunii Europene – vă spun că este onest –, am făcut o instituție care poate, prin mijloace uneori excesive, să se intereseze asupra incompatibilităților și proprietăților, a bunurilor oricăruia dintre noi, a peste 1.400.000 de funcționari publici din România. Dintr-un organism de control am făcut un organism de presiune politică, de șantaj politic, care poate oricând să vină și să cheme pe oricine, pe membrii familiei funcționarului public, a demnitarului public, să-l controleze de averea sa.

Îmi veți spune: dacă omul este corect, de ce îi este frică? O asemenea abordare este incorectă. Obligația mea, a statului, este să-mi respect cetățeanul și să-i asigur viața liniștită. Să nu poată fi tracasat, să nu poată fi chemat la diferite instituții, decât dacă a comis ceva. Nu pot accepta să se strângă informații despre „X” sau despre „Y” și să poată fi folosite împotriva lui ca armă politică.