Georgică Severin

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Îmi pare rău că s-a ajuns la o asemenea dispută pe vot, dar, ca istoric, am o memorie extrem de bună. Îmi amintesc că în dreapta mea stătea onorabilul coleg, domnul senator Cristian Țopescu, care m-a văzut cu mâna sus și chiar era amuzat de faptul că nu mi se dădea cuvântul – vă amintiți, domnule senator –, colega Olguța Vasilescu era în stânga, exact în fața prezidiului, cu mâna sus, o vedeam eu, cred că o vedeau și ceilalți. Că domnul senator Șova a spus că nu se respectă linia partidului mi s-a părut normal, pentru că partidul din care fac parte în momentul de față, în mod cert, nu încurajează privatizări frauduloase, hoții și alte lucruri de genul acesta.

În ceea ce privește fondul legii, cred că s-au spus foarte multe. Sunt câteva lucruri pe care eu însă nu le pot înțelege. De ce am încredere că o regie, care este într-o stare de semifaliment și a distrus patrimoniul sălilor de cinematograf în ultimii 20 de ani, ar face ceva mai bun acum decât autoritățile locale? De ce să nu încurajăm autoritățile locale să folosească fondurile europene pentru a dezvolta acolo unde există, într-adevăr, o piață cinematografică și doritori? De ce să ne băgăm exact pe acele săli de cinematograf situate în locuri extrem de bune în marile orașe, unde știm bine care este valoarea terenului și cât sunt de căutate?

Nu pot să nu-mi pun problema și sunt total solidar cu domnul senator David, pentru că situația de la Timișoara demonstrează incompetența Guvernului și a ministerului, din păcate. Mă întreb: nu au avut timp de o asemenea ordonanță de urgență care să clarifice situația unei filarmonici, dar au avut timp să viziteze China, „Universiada”, într-o excursie în care înfrățirea dintre popoare a fost extraordinară?

Sper că succesele, pardon, „succesurile” din China au compensat neglijarea Filarmonicii „Banatul” Timișoara. Excursia a fost interesantă, din ce am văzut. Am înțeles de la redactori că și piața era destul de ieftină, și cumpărăturile fructuoase.

Revenind la problema cinematografiei, nu voi intra acum pe rolul nul al RADEF-ului în stimularea producției cinematografice din România, dar toate precedentele demonstrează un lucru. Fără să fac procese de intenție, îmi aduc aminte cum onorabilul director al RADEF-ului, prezent

la comisie în mai multe ocazii, a fost întrebat de unul dintre membrii comisiilor reunite dacă avem vreo garanție în textul legii că nu se pregătește un tun imobiliar, la care onorabilul director a răspuns așa: „Cuvântul meu!”. Am încredere în cuvântul domnului director, dar s-ar putea ca domnul director să nu mai fie director în curând. Ce garanție avem că nu se pregătește acest tun imobiliar, domnilor?

Dincolo de aceste lucruri, pentru ce credeți dumneavoastră că se vor investi fonduri, în momentul în care noi avem atâtea probleme în cinematografe? De dragul cinematografiei, de dragul marilor realizatori români, care oricum se descurcă singuri și nu mai acceptă de mult tutela statului, nu de alta, dar mai mult îi încurcă? Nu. Gândiți-vă că este vorba de 30-40 de săli, modernizate cu fonduri europene sau de la buget, care pot deveni nucleul unei societăți de distribuție cinematografică, făcută pe bani publici. În condițiile în care noi privatizăm CFR Marfă, poate și CFR Călători – vom privatiza repede de tot –, de ce nu s-ar privatiza cu un leu sau cu un euro și această societate?