Petre Daea

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor senatori,

Este un act normativ care ne-a dat de lucru la comisie și care, din nefericire, nu a putut trece de interesul, exprimat prin vot, al senatorilor din Comisia pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, care, de fiecare dată, au alungat umbrele interpretării și au analizat, cu profesia și cu gândul spre bine, fiecare act normativ care a vizat domeniul agriculturii.

În comisie, am avut o serie întreagă de nelămuriri, pe care trebuie să le expunem plenului. Prima nelămurire: nu am găsit la prima întâlnire pe care am avut-o în comisie niciun membru dintre reprezentanții instituțiilor centrale care să cunoască partea lucrativă a actului normativ. Cu alte cuvinte, niciun secretar de stat, niciun director general, niciun alt reprezentant al instituțiilor centrale, care reprezentau Guvernul în analiza de la comisie, nu au cunoscut despre acest act normativ.

I-am întrebat, pur și simplu: „Stimate coleg specialist în domeniu, ai lucrat la asta?” „Nu.” Și atunci, comisia a ajuns la concluzia să lăsăm o perioadă, să amânăm dezbaterea, rugând ca la dezbaterea comisiei să vină ministrul agriculturii și dezvoltării rurale.

Ce credeți că am găsit sau ce credeți că ne-a spus primul reprezentant al administrației, directorul general Vilmos Lukács? „Nu cunosc unde s-a discutat un asemenea act normativ.”

## Stimați colegi,

Dacă directorul general, conducătorul instituției sau al societății, cu informațiile la zi în domeniu, cu interpretarea profesională pe care a putut-o demonstra în comisie, nu cunoaște sorgintea acestui act normativ, întrebarea firească se pune: de unde vine și pentru cine vine acest act normativ? Nu am aflat nici de la domnul ministru Valeriu Tabără.

Dar acum, după timpul scurs de atunci și până acum, dați-mi voie să vă dau câteva elemente care să stea la baza deciziei dumneavoastră exprimate, evident, prin vot.

## Stimați colegi,

Nu-i vorba de sistemul de irigații aici. Este vorba de sistemul de îmbunătățiri funciare al României, care înseamnă irigații, desecări și eroziuni. Acest sistem este un sistem unitar prin concept și execuție.

Cu zâmbetul celor de la Guvern, pot continua spunându-le că momentul deciziei presupune responsabilitate maximă, iar astăzi este un moment al deciziei în care responsabilitatea trebuie să fie maximă.

Ce se dorește? Un singur lucru: să se reducă cheltuielile din domeniu acum. Dar consecința acestora? Iată care este consecința: România are la această dată peste 3.500 de stații de pompare, iar în sistem, prin această reducere, rămân 1.500 de salariați, de la primul paznic, care nu este paznic – și o să vă explic –, până la directorul general.

## Stimați colegi,

I-am pus întrebarea și ministrului. Cumva, stațiile de pompare sunt pe rotile, le duceți undeva, într-un parc rece, le închideți și puneți cheia ca să le păziți? Nu. Cum puteți atunci să asigurați integritatea unui patrimoniu, a unei investiții, despre care putem discuta dacă mai este valoroasă sau nu? Dacă există, este valoroasă. Cât este de valoroasă vom vedea și putem discuta.