Valeriu Tabără

Sincer, stimați colegi, îmi pare rău de întorsătura acestor puncte de vedere exprimate de la acest microfon. Nu am dorit să dezvolt problema aceasta a celor două sisteme, a celor trei sisteme de credite, destul de ieftine, care veneau într-o anumită perioadă, nu știu dacă și acum mai sunt în funcțiune, și care erau oferite românilor pentru a putea să-și procure materie primă și să se dezvolte, GSM 102-103, erau, dacă nu mă înșel eu, undeva la 100 de milioane de dolari, cu dobânda pe care v-o spuneam.

Dar, după părerea mea, este greșit cum punem problema aici, pentru că, dacă doriți, eu vă pot aduce în actualitate acel caz „Sanca” pe GSM 102 care cumpărase un caiet de sarcini de la Ministerul Agriculturii, s-a dus în SUA, a făcut contractele fără să aibă aprobări, de fapt, primise aprobările pentru garanțiile guvernamentale, se întorsese și era să anuleze inclusiv licitațiile legale! Mergând pe firul unei astfel de afaceri și, repet, al firmei „Sanca”, am găsit, în calitatea mea de ministru, și cu ministrul comerțului de atunci, sediul undeva într-un sediu de partid la Focșani.

Mă opresc aici pentru a nu da mai multe, știu eu, puncte de vedere, pentru că nu este normal. Dar eu cred că din punctul de vedere al achitării unor angajamente ale României și pentru păstrarea unor relații, mai ales pe acest sistem de creditare, este foarte bine să aprobăm, să mergem...

Nu vreau să... dar dumneavoastră cunoașteți cine au fost cei mai apropiați de „Sanca”, și atunci, vă rog să trageți concluziile de rigoare.