Cseke Attila Zoltán

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință. Domnule ministru,

Stimați colegi,

A vorbi despre prevenție, a vorbi despre profilaxie – este evident că o asemenea dezbatere este nu numai necesară, dar această dezbatere ar trebui să și conducă undeva. A face profilaxie evident că este nu numai necesar, dar este și eficace și argumentul este, pe de o parte, profesional – evident, ai mai puțini bolnavi, mai puțini pacienți, mai puțini pacienți cu cazuri grave –, dar argumentele sunt și financiare, dacă vreți, pentru că, evident, costă mai puțin să descoperi la timp decât să plătești mai târziu un tratament mult mai scump.

Din punctul nostru de vedere, trebuie să evidențiez un lucru care nu s-a evidențiat în dezbaterea publică până acum și cu privire la care cred că am avut o consecvență în ultimii 5-6 ani. Nu suntem de acord cu înființarea unei noi autorități cu competență în domeniul sănătății, indiferent din ce reorganizare, din reorganizarea ministerului, din reorganizarea Institutului Național de Sănătate Publică, alte instituții subordonate ministerului. Noi trebuie, în schimb, să avem exact pe dos, scuzați-mă, toate instituțiile și toate atribuțiile la un singur loc, nu să înființăm o autoritate care să fie sub coordonarea Guvernului.

Și întrebarea vine: cine va răspunde? Va răspunde prim-ministrul, oricare ar fi el, în fiecare zi despre prevenția care merge sau nu merge?

Ne trebuie mai mult decât atât, cum vă spuneam, să realocăm și instituțiile care astăzi nu sunt la Ministerul Sănătății să fie sub coordonarea sau în subordinea Ministerului Sănătății, indiferent cine conduce acest minister.

Evident, asta înseamnă și răspundere, și responsabilitate crescută, dar înseamnă și pârghii, și posibilitate de intervenție rapidă. Astăzi, aceste posibilități nu există pe toate segmentele sănătății.

Sunt de acord că este necesar să avem o dezbatere în societate despre mentalitatea societății legată de sănătate și sunt de acord că această mentalitate trebuie încontinuu modelată și că această mentalitate trebuie schimbată, trebuie încercate noi metode, dar aceste metode, această modelare continuă trebuie să vină prin măsuri proactive, nu prin măsuri coercitive, prin măsuri prin care cointeresăm cetățeanul să aibă o viață mai sănătoasă. Nu cred că este mai grav pentru un bolnav căruia astăzi i se descoperă o boală gravă să i se mai spună că mai trebuie să și plătească. Nu cred că aceasta este modalitatea. În schimb, și cu asta închei, eu cred că problema noastră principală, inclusiv a clasei politice, este aceea că nici după 26 de ani noi n-am stabilit că acest sistem sanitar și că sănătatea sunt o prioritate. Vă rog să vă uitați pe structura bugetului alocat sănătății. Cu foarte rare excepții, bugetul sănătății, și în anul acesta, degeaba este mai mare numeric, se compune din contribuțiile cetățenilor și...