Cseke Attila Zoltán

Mulțumesc mult, domnule președinte. Stimați colegi senatori, Domnule prim-ministru, Stimați colegi miniștri, Onorat Senat,

Prin acest act normativ pe care îl propunem dezbaterii dumneavoastră facem un important pas de reformă în sistemul sanitar românesc.

După introducerea sistemului asigurărilor de sănătate și după reforma asistenței medicale primare, este al treilea pas de reformă radicală, importantă în sistemul sanitar românesc. Descentralizarea spitalelor înseamnă că oamenii vor putea decide pentru ei înșiși. Descentralizarea înseamnă că aceste servicii publice sanitare, până la urmă, sunt aduse cel mai apropiat, la cel mai de jos nivel față de comunitatea locală și vom aduce această decizie asupra serviciilor publice sanitare la nivelul cel mai de jos.

Vreau să vă spun de la bun început că nu este o descentralizare politică. Această descentralizare nu are nici culoare portocalie, nici culoare roșie, nici culoare galbenă sau verde. Este o descentralizare făcută pentru oameni, pentru comunitățile locale, este o descentralizare făcută pentru viitorul acestui sistem.

V-aș prezenta, foarte pe scurt, câteva dintre reglementările principale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2010, care creează, de fapt, cadrul legal de funcționare a spitalelor după descentralizare.

Și prin acest act normativ am reglementat clar și am restrâns semnificativ numărul funcțiilor de conducere din spital, pentru a evita situațiile pe care le-am avut din cauza posibilității create de legislația în vigoare până în iunie, de a avea în conducerea spitalelor, lângă un manager, chiar și șapte, opt, zece directori. Aveam funcții de conducere de la 5 până la 11 posturi în spitale.

Conform Strategiei de descentralizare pe domeniul sanitar, am prevăzut înființarea unui consiliu de administrație în care majoritatea membrilor este desemnată de către autoritățile locale.

Descentralizarea, din punctul nostru de vedere, fără a acorda drept de decizie autorității locale nu este o descentralizare reală. Sigur că Ministerul Sănătății își păstrează anumite prerogative cu privire la procedurile medicale, cu privire la funcționarea, cu privire la

reorganizarea structurii organizatorice a spitalelor, pentru că sunt anumite criterii și condiții care trebuie totuși îndeplinite. Managerul unității sanitare va avea obligația de a raporta lunar execuția bugetului autorității locale, tocmai pentru a avea o radiografie, dacă vreți, permanentă asupra funcționării spitalului respectiv.

S-a introdus noțiunea de „cofinanțare a comunităților locale” pentru diverse cheltuieli de reparații capitale, de achiziții de aparatură medicală, la care Ministerul Sănătății va acorda în continuare un sprijin prin bugetul de stat.

Un foarte important punct, despre care s-a discutat mult, este acela de a asigura acoperirea arieratelor spitalelor. Vorbim de arierate care s-au acumulat de-a lungul anilor, în ultimii 3-4 ani sau chiar 5 ani, la unele spitale și care, sigur, creau un anumit blocaj, dacă vreți, în sistem.