Mergem la punctul 3 și aș dori să-i mulțumesc domnului ministru Vasile Blaga, care colaborează cu Senatul, fiind și un membru al corpului nostru legiuitor.
Domnia Sa a răspuns invitației pe care am adresat-o în vederea prezentării unei situații cât mai complete cu privire la situația creată în urma deciziilor Guvernului francez de expulzare voluntară a unui număr de cetățeni spre România și alte țări.
Săptămâna trecută, a avut loc vizita la București a unor reprezentanți ai Guvernului francez și cred că cel mai bun lucru este să auzim de la sursă ceea ce se întâmplă și ceea ce are în vedere Guvernul României cu privire la această situație, care a creat, într-adevăr, sensibilitate și în plan intern, și în plan european.
Îl invit la microfonul Senatului pe domnul ministru al administrației și internelor Vasile Blaga.
Bineînțeles, imediat după aceea vom dezbate proiectul de lege de la punctul 21 din ordinea de zi, conform propunerii de la începutul ședinței noastre.
Vă rog, domnule ministru Blaga.
## – **Domnul Vasile Blaga** _ministrul administrației și internelor_ **:**
## Vă mulțumesc.
Domnule președinte al Senatului,
## Dragi colegi,
În primul rând, vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-ați făcut-o pentru a vă prezenta o informare despre situația cetățenilor de etnie romă care trăiesc temporar în Franța.
De la început, vreau să vă spun că nu este pentru prima dată când România are o astfel de problemă cu cetățenii ei care locuiesc temporar pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene și țin să vă reamintesc că asemenea discuții au fost și cu câțiva ani în urmă pe relația cu Spania, Anglia, Germania și – una foarte dificilă – pe relația cu Italia.
Trecând peste aspectul emoțional, țin să vă precizez de la început că relația dintre România și Franța nu poate fi redusă la această problemă temporară, generată de returnarea cetățenilor români aflați în situație ilegală pe teritoriul francez.
Eu mă refer aici la acei cetățeni care uită – ca să spunem așa – să-și declare prezența pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, după ce le-a expirat perioada de grație de trei luni.
După câte bine știți, Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului asigură pentru cetățenii români, ca și pentru toți cetățenii Uniunii Europene, libertatea de circulație și dreptul de ședere în oricare stat membru pentru 90 de zile.
Dacă peste cele 90 de zile nu ai serviciu, nu ai resurse să te întreții, nu ai nicio formă de participare la piața muncii, nu ai un contract de muncă... Aceasta este, bineînțeles, o limită dincolo de care legea fiecărui stat membru trebuie să acționeze ca atare. Acest lucru trebuie să fie clar pentru toți cetățenii români.
Tot de la bun început, am să precizez că Guvernul a acționat prompt în această problemă și, în acest moment, există un plan de măsuri care, pe de o parte, vizează urgentarea acțiunilor de integrare socială a romilor, iar, pe de altă parte, aplicarea unor măsuri de cooperare polițienească pentru scăderea numărului de infracțiuni comise de cetățenii români pe teritoriul francez.
Noi nu suntem infractorii Europei, cum vor să ne facă unii, dar nici nu putem spune că cetățenii noștri nu comit infracțiuni în Franța, și o să vă dau și datele necesare.
După cum ați aflat, săptămâna trecută am avut întâlniri cu o delegație franceză condusă de ministrul pentru imigrație, integrare și identitate națională, domnul Éric Besson, și de secretarul de stat pentru afaceri europene Pierre Lellouche, întâlnire la care s-a discutat politica de repatriere a unor cetățeni români de etnie romă, inițiată de statul francez.
În cadrul convorbirilor, am subliniat importanța executării stricte a principiului liberei circulații a persoanelor în spațiul comunitar, conform legislației europene în vigoare, și, de asemenea, faptul că problema romilor necesită o abordare europeană în completarea eforturilor naționale ale țărilor de origine și ale țărilor de destinație.
În ceea ce privește problematica expulzării, care, spre deosebire de întoarcerea voluntară, implică faptul că persoanele vizate au săvârșit o infracțiune, am atras din nou atenția în timpul discuțiilor că deciziile de expulzare trebuie să fie bazate exclusiv pe comportament individual. Nu pot fi efectuate expulzări colective, pentru că nu există numai infractori romi.
Am atras, de asemenea, atenția că, așa cum este bine știut, legislația europeană prevede o serie de garanții procesuale în acest sens.
Acest lucru înseamnă că persoana trebuie să fie notificată în scris despre o astfel de decizie, să i se precizeze clar motivele care au stat la baza deciziei, instanța unde o poate ataca, termenul la care o poate ataca, mai mult, termenul acordat pentru o părăsire a teritoriului nu poate fi mai mic de o lună de la data notificării, cu excepția cazurilor de urgență, care trebuie foarte bine justificate.
Totodată, am informat că orice măsură avută în vedere de autoritățile franceze trebuie să respecte principiul liberei circulații a persoanelor și garanțiile oferite de Directiva Uniunii Europene 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Legislația comunitară precizează caracterul excepțional și condițiile stricte în care cetățenii Uniunii Europene pot fi expulzați de pe teritoriul unui stat membru.
Precizez, pe de o parte, colegii francezi, în toate discuțiile care au avut loc la București și la Bruxelles – și de aici problemele care au început de sâmbătă –, au oferit garanții că au fost respectate legislația europeană, dreptul francez și garanțiile procedurale. Pe de altă parte, niciun cetățean român repatriat nu s-a plâns că i-ar fi fost încălcate garanțiile procedurale.
În ceea ce privește acțiunile concrete de cooperare polițienească, am convenit, pe de o parte, să prelungim cu trei luni de zile șederea celor patru polițiști români care sunt în Franța, iar, pe de altă parte, luni, 20 septembrie, domnul chestor Tutilescu pleacă cu încă 10 polițiști români în Franța, pentru o perioadă de 3 luni, cu posibilitate de prelungire la 6 luni.
Ofițerii care vor fi trimiși în Franța sunt specialiști în combaterea criminalității organizate și a traficului de persoane și ei provin, cu precădere, din județele de origine a cetățenilor români care comit infracțiuni în Franța. Unii dintre ei vor fi vorbitori de limba romani, pentru că în poliție practicăm o discriminare pozitivă de câțiva ani de zile. De exemplu, în ultimii trei ani, Academia de Poliție a alocat pentru reprezentanții etniei rome 18 locuri, iar în școlile de agenți 30 de locuri, aceasta constituind aproximativ 5% din totalul cadrelor de poliție formate în instituțiile Ministerului Administrației și Internelor. Peste 100 de polițiști de etnie romă deja lucrează în poliție.
Tot în domeniul colaborării polițienești, am convenit, împreună cu colegii francezi, să realizăm o analiză comună a infracționalității comise de cetățenii români în Franța, utilizând baze de date, aceleași baze de date, pentru că de aici vine declarația unor oameni politici și din România, și din Franța, care nu fac decât să sensibilizeze mai mult decât trebuie opinia publică din cele două state.
Referitor la informațiile care au apărut în presă potrivit cărora unele state membre ale Uniunii Europene ar putea condiționa aderarea României la Spațiul Schengen de problema romilor, precizez că acest lucru nu este posibil.
Fac această afirmație având în vedere faptul că procesul de evaluare Schengen are un caracter tehnic, urmărind respectarea cerințelor Schengen, care nu au nicio legătură cu incluziunea socială a romilor.
De altfel, acest lucru rezultă și din Rezoluția adoptată la data de 9 septembrie 2010 de Parlamentul European, în care se arată că situația romilor în Europa nu poate în niciun caz afecta apropiata aderare a României și Bulgariei la Spațiul Schengen, și nici drepturile cetățenilor acestora.
Mai mult, decizia Consiliului pentru Afaceri Generale, tot din 9 septembrie 2010, arată că aderarea României la Spațiul Schengen nu poate să fie legată de Mecanismul de cooperare și verificare în domeniul justiției.
V-am promis date despre infracțiunile comise de cetățenii români în Franța. Analiza datelor noastre statistice privind persoanele repatriate în România în anul 2010, comparativ cu anul 2009, pune în evidență următoarele, și vă dau date exacte:
– din analiza datelor statistice privind persoanele returnate, am constatat că numărul lor în anul 2010 a crescut nesemnificativ în raport cu anul 2009: 4.387 de persoane, față de 4.174 de persoane în aceeași perioadă a anului 2009;
– din totalul celor repatriați în acest an, 925 de persoane au fost returnate ca urmare a unor proceduri judiciare determinate de săvârșirea unor fapte penale și contravenții, respectiv, ședere ilegală – 141 de persoane; cerșetorie – 256 de persoane; furt, prostituție – 184 de persoane și așa mai departe;
– de asemenea, din cei 3.249 de cetățeni români repatriați în acest an ca urmare a unor proceduri administrative, ponderea cea mai mare o reprezintă cei care au rămas mai mult de trei luni pe teritoriul Franței: 2.597 de persoane, din care 588 sunt minori, iar în cazul a 224 de cetățeni români returnați s-a apreciat că aceștia reprezintă o amenințare pentru ordinea publică.
În anul 2010, numărul celor care au săvârșit infracțiuni din totalul celor repatriați reprezintă 23%, iar ca pondere a repatrierilor din Franța reprezintă o treime din totalul repatrierilor de cetățeni români din spațiul Uniunii Europene.
Aș vrea să vă dau câteva elemente vizavi de infracționalitatea comisă de cetățeni români în Franța. Aici aș porni de la o realitate a legislației franceze. Legea nr. 78/17 din 6 ianuarie 1978 prevede la art. 8 că este interzisă corectarea sau prelucrarea datelor cu caracter personal care fac să apară direct sau indirect originea rasială sau etnică. De aceea, la nivelul Direcției Generale a Poliției Naționale Franceze nu există o evidență privind cetățenii români care au făcut obiectul unei proceduri judiciare.
Din datele referitoare la volumul criminalității pe teritoriul Republicii Franceze se constată că în cursul anului 2009 au fost constatate 3.521.256 de fapte.
La nivel național, au fost înregistrați 14.773 de cetățeni români învinuiți, ceea ce reprezintă 1,2% din totalul persoanelor învinuite la nivel național, care au fost 1.745.000, respectiv 6,3% din totalul persoanelor învinuite dintre cetățenii străini, care au fost 235.000 de persoane, deci nu este o pondere foarte mare.
Desigur, pentru cei interesați, putem să vă prezentăm repartiția pe regiuni, pentru ceea ce s-a pomenit vizavi de zona Parisului, în care, într-adevăr, au fost înregistrate 5.812 de persoane, români care au comis infracțiuni. Ele
reprezintă numai 0,49% din totalul persoanelor învinuite, și nu cifre ca unul din cinci sau ce am mai auzit la televiziune, repet, în unele luări de poziție oficiale.
La finele anului 2009, în Franța au fost înregistrați 708 cetățeni români condamnați la pedepse privative de libertate, ceea ce reprezintă 0,5% din totalul românilor învinuiți.
Revenind la măsurile convenite împreună cu partea franceză, ele au fost cuprinse în comunicatul comun convenit între Guvernul României și Guvernul Franței, în urma întâlnirilor care au avut loc la București la data de 9 septembrie 2010.
În discuțiile purtate, atât noi, cât și francezii, ne-am asumat partea de responsabilitate și am arătat cu claritate că nu considerăm că problema minorității rome în Europa este o problemă exclusiv românească, pentru simplul fapt că romii trăiesc în majoritatea statelor europene, și nu de ieri, de azi, ci de multe secole. De fapt, ei reprezintă cea mai mare minoritate etnică a Europei, fără patrie.
Am arătat că suntem conștienți de faptul că acest grup este vulnerabil, că are de depășit probleme reale de inserție socială, că este necesar să meargă copiii la școală, că este necesar ca adulții să poată exercita o meserie și, de aceea, am căzut de comun acord și ne exprimăm convingerea că vom reuși să determinăm Comisia Europeană să creeze un mecanism real de coordonare a politicilor la nivelul celor 27 de state în privința integrării sociale a romilor.
Mai mult, primarii din România, președinții de consilii județene au termen data de 20 septembrie 2010 pentru a prezenta teme de proiect pentru integrarea socială a romilor. Noi sperăm să avem succes cu aceste programe.
Vă aduc aminte că în perioada de integrare 2004–2007, atunci era problema legată de eventuale măsuri care se iau față de o discriminare reală a romilor, iar prin aplicarea programelor guvernamentale din acea perioadă s-a ajuns practic ca, în Raportul privitor la drepturi și libertăți pe anul 2009 (ultimul) al Consiliului Europei, România să fie considerată de către romi „țara în care se simt cel mai în siguranță”.
Aș vrea să fac precizări cu privire la proiectul de lege. Doar o singură frază, nu doresc să intru în polemici cu nimeni, dar, într-adevăr, presa franceză a publicat sâmbătă, 11 septembrie 2010, un document semnat în data de 5 august 2010 de directorul de cabinet din Ministerul de Interne Michel Bart, care demonstrează că, într-adevăr, romii au fost vizați în mod deosebit de măsurile pentru securitate ale Guvernului de la Paris. Anterior, miniștrii francezi dăduseră asigurări și la București, și la Paris că acest lucru nu s-a întâmplat și ați văzut și reacția de astăzi a doamnei Reding pe această temă, și de altfel domnul senator Corlățean a făcut trimitere la respectiva luare de poziție.
Aș vrea să fac, dacă-mi permiteți, domnule președinte, precizări vizavi de modificarea Legii nr. 248/2005. Legea prevede că există două situații pentru care un cetățean român poate fi îndepărtat de pe teritoriul unui alt stat, și anume returnarea pe baza unui acord de readmisie și expulzarea de pe teritoriul celuilalt stat.
De fapt, eu am arătat și în statistici, pentru expulzați există o hotărâre judecătorească definitivă în care se spune că a comis o infracțiune pe teritoriul statului respectiv. Returnarea se poate face și în baza unor acte administrative. Stai mai mult de trei luni de zile fără rost, și lucrul acesta îl constată o autoritate a administrației publice locale sau
centrale, te trimite acasă. În procedură poți să stai o lună de zile minimum – și v-am explicat –, dar există și această variantă în legislația franceză, a returnării voluntare: te urci imediat în avion contra unei sume de bani, din păcate, practicată de mulți conaționali de-ai noștri.
Art. 38 lit. a) și b) prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condițiile și numai pentru următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Potrivit art. 31 alin. (1), măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație pentru persoane returnate în baza unui acord de readmisie se dispune de către instanțele de judecată, la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, iar, conform art. 32 alin. (2), măsura de restrângere a dreptului de liberă circulație pentru cei care aduc atingere gravă intereselor României față de alte state se dispune tot de către instanțele de judecată.
Proiectul de lege pe care l-am promovat se referă numai la abrogarea acelei prevederi care vizează restrângerea dreptului de liberă circulație în străinătate pentru persoanele returnate în baza unui acord de readmisie, deci nu discutăm de cele care au fost expulzate în această situație.
Motivele pentru care solicităm abrogarea referitoare la restrângerea dreptului de liberă circulație pentru aceste persoane sunt următoarele:
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, acordurile de readmisie convenite de România cu statele membre ale Uniunii Europene sunt caduce, pentru că se aplică prevederile Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului preia părți din tratatele de readmisie. Pe de altă parte, un lucru este clar, legislația europeană se prevalează de legislația unui stat membru, iar aceste acorduri bilaterale sunt relații între state.
În al doilea rând, România este obligată să respecte prevederile deciziei Curții Europene de Justiție, pronunțată în data de 10 iunie 2008, într-o cauză vizavi de un cetățean român, care la alin. (26) spune clar: „Împrejurarea că față de un cetățean al Uniunii Europene s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul unui stat membru, unde ședea ilegal, nu ar putea fi luată în considerare de statul membru de origine al acestuia pentru a limita dreptul la liberă circulație al cetățeanului respectiv, decât în măsura în care conduita acestuia reprezintă o amenințare reală prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.”
Subliniez că, potrivit acordurilor de readmisie ale României în perioada de preaderare, statele membre ale Uniunii Europene care îndepărtează cetățeni români de pe teritoriul lor nu sunt obligate să motiveze returnarea respectivă. De aceea, pentru o serie de probleme care s-au ridicat în colaborarea cu aceste state și, în consecință, pentru jumătate din aceste cazuri, Direcția Generală pentru Pașapoarte a fost obligată de instanțe la plata unor cheltuieli de judecată destul de mari, uneori 3.000 de lei, 1.500 de lei și așa mai departe.
Subliniez încă o dată că în proiectul supus atenției dumneavoastră rămâne posibilitatea de restrângere a dreptului la liberă circulație pentru cetățenii români a căror prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau doresc să o desfășoare, ar aduce atingeri grave intereselor României sau relațiilor bilaterale. Deci posibilitatea rămâne, dar numai la dispoziția judecătorului din țară.
Practic, vă propunem ca cetățenilor români care sunt returnați de pe teritoriul unui alt stat, nu pe baza unei hotărâri judecătorești, deci expulzați, să nu li se mai aplice prevederile vechi referitoare la posibilitatea îngrădirii dreptului de mișcare în spațiul Uniunii Europene. Simplu. Mulțumesc mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.