Niciunul dintre ei nu a avut vreo obiecție când a semnat procesul-verbal la sfârșitul întregului proces de numărare a voturilor.
De altfel, ce mă surprinde în obiecția dumneavoastră față de Propunerea legislativă privind introducerea votului prin corespondență pentru cetățenii aflați în străinătate este că domnul Teodor Meleșcanu, în decembrie 2009, spunea: „Românii din străinătate sunt discriminați față de cei din țară privind accesul la vot – drept constituțional inalienabil”. Domnul Meleșcanu spunea, citez: „Una din principalele probleme pe care le avem este cea a exercitării dreptului la vot al românilor din străinătate. Există dificultăți, un număr foarte mare de oameni care nu pot vota. Se votează în condiții improprii”. Ce propunea domnul Meleșcanu în anul 2009? Ca MAE să vină cu un proiect de lege în acest sens, dacă nu va fi asumat de către deputați și senatori.
Doamnelor și domnilor,
De ce mă lupt, împreună cu partidul meu, pentru acest vot? Pentru că am fost de trei ori ambasador al României, sub cinci prim-miniștri și trei președinți. Am servit întotdeauna România ca atare și am văzut de ce au plecat românii din propria lor țară. Au plecat exasperați de sărăcie și de lipsa oricăror perspective de bunăstare și viață decentă oferite în cei 20 de ani de tranziție. Acești oameni la care țin, pe care îi respect și pe care vă rog și pe dumneavoastră să-i respectați, au nevoie să participe la destinul României, exprimându-și dreptul constituțional de a vota pe cine vor ei, pe cel care îi va convinge că reprezintă forțele reformiste, care ne rup de trecutul comunist și ne așază cum trebuie în propriul context internațional.
Permiteți-mi să prezint rapid câteva dintre elementele acestei propuneri legislative.
În primul rând, a fost elaborată împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu respectarea legislației în vigoare.
Au fost consultați, din primele faze, profesori universitari, experți din cadrul ONG-urilor, precum și parlamentari.
S-a ținut seama de experiența și de legislația altor țări: Italia, Austria, Marea Britanie, Belgia, SUA, Canada sau
Australia, unde se votează de o sută de ani și prin corespondență.
Securizarea votului a fost o prioritate în prevenirea fraudării.
Buletinul va fi imprimat pe hârtie care conține elemente de siguranță.
Atestatul pentru exercitarea dreptului de vot prin corespondență, care ține locul documentului de identitate, are și acesta elemente de siguranță.
Plicul în care este introdus votul se sigilează și se aplică un autocolant de tip chinogramă.
În acest moment, votul prin corespondență este utilizat în multe țări civilizate. Alternativa votului electronic ar putea fi o opțiune, odată cu dezvoltarea tehnologiei, dar, deocamdată, și Germania, și Olanda au renunțat la el, doar în Estonia se bucură de succes.
Dați-mi voie, în a doua parte a discursului meu, să răspund și să demontez punct cu punct acuzațiile complet false pe care moțiunea dumneavoastră le-a adunat, în mod nefericit, laolaltă.
Chestiunea cu faimoasa politizare, numirea unui consul general la Barcelona. Un singur exemplu, și o doamnă cu o carte de vizită profesională impecabilă, fost consilier de stat, fost subprefect, cu doctorat în științe juridice la Universitatea „Babeș-Bolyai”, care se califică perfect pentru acest oficiu. Nu am introdus eu această regulă, ci am limitat-o la maximum, din decență. Întrebați-i pe foștii miniștri de externe, aici prezenți, care era procentul de imixtiune, de numire din afară a unor oameni incompetenți, nu competenți ca în cazul doamnei Curt.
Pe chestiunea Schengen, în legătură cu aceasta știți foarte bine că evaluarea s-a încheiat în decembrie 2010, rapoartele au arătat că îndeplinim criteriile tehnice. Decizia politică a Consiliului European nu a putut fi adoptată în cazul României, pe fondul preocupării unor state membre față de dificultățile de la granița turco-bulgară. După cum știți, cele două dosare nu puteau fi separate, și amânarea aceasta, pe care o dramatizați ca pe un eșec major, de fapt nu are nimic excepțional, pentru că și Austria sau Grecia, bunăoară, au fost amânate la vremea lor.
În ce mă privește, am făcut eforturi considerabile și constante pentru a lucra cu toate statele din Spațiul Schengen, care au exprimat anumite dubii, legate nu atât de politica externă, cât de situația corupției din țara noastră, refuzând o conexiune formală între Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) și alte domenii, și lucrând constructiv, așa cum s-a întâmplat cu Franța, cu Germania sau cu Olanda în cursul unor contacte de care nu ați avut timp dumneavoastră înșivă, domnilor din opoziție.
În orice caz, vă fac din nou invitația de a nu politiza acest subiect de interes național.
În momentul în care, de pildă, acuzați deteriorarea relațiilor cu Franța, mi se pare de un perfect ridicol această chestiune, în măsura în care, format ca intelectual acolo și fost ambasador în Franța, am muncit pentru parteneriatul strategic, încheiat odată cu vizita domnului președinte Sarkozy la București, am considerat că relațiile cu Franța nu se pot reduce la un singur punct de divergență și, până la urmă, decorarea mea, anul trecut, cu „Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Comandor” arată că și Franța are
percepția dumneavoastră. Într-adevăr, am contribuit decisiv la deteriorarea relației cu Parisul.
Am făcut o vizită foarte bună, după opinia partenerilor francezi, în primul rând, în perioada 5-6 aprilie, când am adus lucrurile la normal, am stabilit o formulă de consultări. Ministrul român al justiției a fost apoi la Paris, ministrul de interne francez a venit la București, suntem pe calea construirii unui compromis rezonabil.
Mă acuzați, domnilor din opoziție, de izolarea României. Mă întreb cum arăta eticheta pe care ați fi pus-o României în anii ’90, anii mineriadelor? Mi se pare că ignorați niște lucruri statistice, în primul rând. Numai în anul 2010 am avut 43 de vizite și întâlniri în străinătate. Am primit la București 55 de omologi și demnitari de rang înalt, am participat la 29 de reuniuni ministeriale în cadrul UE. Nu mai târziu de ieri dimineață, domnul senator Antonescu, pe care, de altfel, îl simpatizez, se preocupa de lipsa mea de activitate ca ministru de externe. Îl informez că numai săptămâna trecută, când ați depus moțiunea, luni, m-am aflat la Londra pentru a reanima parteneriatul strategic dintre România și Marea Britanie.
Dezghețarea relațiilor cu Ucraina s-a produs miercuri, în timp ce dumneavoastră vă montați micul scenariu de televiziune.
În aceeași săptămână lipsită de activitate am fost la Budapesta, unde am convenit agenda viitoarei sesiuni comune de Guvern, care va avea loc în octombrie anul acesta.
Culmea culmilor, în aceeași săptămână neagră pentru diplomația românească România a fost aleasă, vineri, membru în Consiliul Drepturilor Omului, cea mai importantă entitate onusiană după Adunarea Generală și Consiliul de Securitate.
În aceste condiții, cum spuneam și ieri presei, nu mă miră că domnul deputat Ponta îl pregătește de zor, ca viitor ministru de externe, pe domnul Marian Vanghelie, aflat la a doua vizită semioficială în Statele Unite ale Americii.
Pe chestiunile legate de declarațiile unor oficiali de la Budapesta, se pare că nici în anul 2011 naționalismul primitiv nu a părăsit această aulă. Ar fi vrut să ne certăm cu partenerii noștri strategici, cei care au fost culoarul nostru spre integrarea în familia euroatlantică. Nu v-am dat această satisfacție pentru simplul motiv că, dincolo de chemarea ambasadorului pentru a-l întreba ce a recitat propria sa doamnă, nu puteam să-i atribuim premierului Orban niște declarații pe care nu le-a făcut niciodată.
MCV-ul domnilor, iarăși MCV-ul. Pe de o parte, îmi spuneți că aș fi vrut să-l denunț. Pe de altă parte, îmi cereți un plan pentru ridicarea lui. Hotărâți-vă, este sau nu este util României? Vă asigur că este util reformei justiției din România, vă asigur că mentorii domnului Victor Ponta au avut contribuția lor la instituirea MCV-ului asupra României înainte de integrare și vă asigur că – nu așa cum cereți în moțiune – MCV-ul va fi ridicat doar atunci când România va demonstra că poate îndeplini niște criterii. Nu, _benchmarks_ -urile trebuie ridicate ca atare, și credeți-mă că aveți în mine un partizan al finalizării cât mai rapide a reformei justiției în România.
„Visa Waiver”. Sunteți, iarăși, în afară de chestiune.
Congresul american stabilește cine intră și iese din acest program pe baza ratei de respingere a solicitărilor de viză.
Rata de respingere minimală este de 25%. Din păcate, noi avem 25%, iar pragul este de 3%.
Anul trecut am lansat, împreună cu Ambasada Statelor Unite ale Americii la București, o campanie de informare publică, prin care solicitanții de viză și-au scris mai bine dosarele, și rata de respingere a acestor dosare a scăzut, de anul trecut până astăzi, cu 1,5 procente. În rest, este o chestiune de competența Congresului american, dar bineînțeles că ținem pe agendă subiectul.
La această acuzație, cu unele declarații jignitoare la adresa romilor, vă invit, domnilor, să citiți comunicatul de presă al CNCD din data de 23 noiembrie 2010.
Încă o dată, în privința evacuărilor cetățenilor români din Libia și din Japonia: prima dată în istoria postbelică a României am făcut împreună, printr-o excelentă colaborare, cu domnul ministru al apărării, Gabriel Oprea, un pod aerian, prin care, în situație de război, am scos din întreaga Libie – nu doar de la Tripoli – 762 de cetățeni români și 100 de resortisanți străini europeni, în mare parte, dar și câțiva ucraineni.
În loc să vedeți că MAE, fără bani, fără asemenea experiență în spate, s-a mobilizat exemplar reușind să servească cetățenii României într-o situație cu adevărat critică, faceți reproșuri legate de evacuarea ulterioară a cetățenilor din Japonia, în condițiile în care nu MAE stabilește tarifele la zboruri, și în condițiile în care majoritatea statelor și-au evacuat cetățenii, după cutremurul din Japonia, operând curse comerciale obișnuite.
Ce alte lucruri mai spuneți în moțiunea dumneavoastră? Politica europeană de vecinătate, amenințată de focalizarea atenției UE pe dimensiunea sudică.
La scrisoarea celor șase am inițiat, împreună cu doi colegi din statele baltice, o scrisoare către Comisie, pentru a cere ca echilibrul în instrumentele financiare, între sud și est, să fie menținut.
Răspunsul doamnei Ashton și al comisarului european pentru extindere, Štefan Füle, au fost cât se poate de pozitive în acest sens. S-au angajat să nu creeze un dezechilibru.
Situația românilor din afara granițelor. Chiar la Budapesta, deunăzi, am constatat că lobby-ul făcut de diplomația românească dă roade. Noua Constituție deschide perspectiva reprezentării în Parlament a minorității românești, ca la noi. Etno-businessul va scădea imediat ce această posibilitate va fi realizată.
Președintele Ungariei, domnul Pall Schmitt, ne-a promis personal că va găsi un teren pentru o nouă biserică românească în Budapesta. Toate discuțiile legate de recunoașterea cultului ortodox român în Ungaria, ca biserică tradițională, sunt iarăși extrem de avansate.
În Serbia. Iertați-mă, pe ici, pe colo există foști diplomați specializați în teme naționaliste de vecinătate, care n-au făcut mare lucru, apropo de soarta românilor din Valea Timocului. Eu am luat un elicopter cu Vuk Jeremić și m-am dus exact acolo, între ei, iar partenerii noștri sârbi știu că, atâta vreme cât nu vor implementa standarde cu adevărat europene, la virgulă, în materie de protecție a minorităților, nu vor avea calea deschisă, pe care o merită, către integrarea europeană.
În fine, domnilor, lipsă de acțiune la Ministerul Afacerilor Externe. Aș mai avea nevoie de încă o jumătate de oră. Vă scutesc de asta. Vă listez câteva proiecte prioritare.
Lansarea Strategiei UE pentru Regiunea Dunării, în care România, alături de Austria, Bulgaria și Ungaria, coordonează domenii prioritare: navigabilitate, cultură și turism și riscuri de mediu.
Relația cu Republica Moldova, în care s-au realizat, într-un an și jumătate din mandatul meu, ceva mai multe decât în ultimii zece ani – îndrăznesc să spun –, fie că vorbim de Grupul de prietenie în UE pentru parcursul european al Moldovei, care a avut patru întâlniri, ultima la Luxemburg, fie că ne uităm la conținutul relației bilaterale și la prima ședință de guvern comună între Chișinău și București, la care lucrăm chiar acum.
Relația cu Ucraina, cum vă spuneam, după trei ani de congelare, s-a dezghețat și avem, într-adevăr, un calendar pentru normalizarea ei.
Am înregistrat progrese semnificative, chiar dacă nu apreciate de toți, în materie de amplasare a elementelor scutului american antirachetă în România.
România a fost foarte creativă și în definirea noului concept strategic al Alianței Nord-Atlantice, adoptat la summitul de la Lisabona.
În pofida bugetului de austeritate, am reușit să deschidem noi consulate la Kahul, Bălți, Vancouver, unde a participat și cititorul de azi al moțiunii, și avem de gând să deschidem, pentru a sprijini businessul românesc, un consulat nou și la Erbil și un altul în Catania, unde avem o mare comunitate românească, care așteaptă acest lucru.
Nu vă mai amintesc, de pildă, „notoriul eșec” al primului Forum economic România – statele Golfului, care a adus la București cinci miniștri și 80 de importanți oameni de afaceri, definind un portofoliu de investiții potențiale de 10 miliarde de dolari.
În concluzie, cred că trebuie să acceptăm cu toții că din moțiunea dumneavoastră, domnilor, o singură frază e adevărată, și acea frază e adevărată pentru că e axiomatică. Într-adevăr, politica externă a României nu este a PDL, este a României. Ați avut în mine și veți avea un om de dialog, un om civilizat, un om obișnuit cu interlocutori sofisticați, care își țin cuvântul și care dau, măcar din când în când, dovadă de caracter.
Vă invit, dincolo de exercițiul politic pe care îl faceți astăzi, pe bună dreptate, pentru că acesta este rostul opoziției, să regăsim acest dialog și, în același timp, să departizanizăm – ca să spun așa –, să scoatem din această logică partizană nefericită niște obiective de politică externă la care trebuie să lucrăm, de fapt, împreună.
Vă mulțumesc foarte mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.