Radu-Marcel Tuhuț

Mulțumesc, domnule președinte.

„150 de ani de cinste și onoare pentru amintirea lui Avram Iancu”

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În cadrul declarației mele de astăzi doresc să aduc un omagiu celui care a fost cârmuitorul moților din Munții Apuseni în timpul Revoluției din Transilvania anilor 1848–1849 și a cărui identitate devenită națională o cinstim și onorăm și astăzi.

Avram Iancu s-a născut în 1824, în Munții Apuseni, într-o familie de moți cu principii puternice privind independența românilor, fratele bunicului lui fiind însuși Horea. De copil a urmat școala din satul natal, în crângul Târsa, fiind apoi mutat de părinți la Poiana Vadului și mai apoi la Câmpeni. Gimnaziul l-a urmat la Zlatna, iar liceul și Facultatea de Drept la Cluj.

În 1848 a absolvit examenul de avocat și acesta a fost momentul în care i-a cunoscut pe majoritatea celor care vor lupta alături de el în Legiunea Auraria Gemina, umăr lângă umăr, în Războiul Civil din Transilvania, precum Nicolae Bârlea, Iacob Bologa, Ioan Buteanu, Petru Dobra, Vasile Fodor, Iosif Hodoș, Ilie Măcelariu, Florian Micaș, Alexandru Papiu-Ilarian, Ioan Oros, Ioan Pinciu, Dionisie Pop Marțian, Samuil Poruțiu, Nicolae Solomon, Iosif Sterca-Șuluțiu, Dionisie Tobias, Amos Tordășianu și, nu în ultimul rând, pe Nicolae Vlăduțiu, viitor prefect de legiune, și pe Nicolae Mureșan, viitor tribun.

După momentul deciziei Guvernului maghiar de la Cluj privind unirea Transilvaniei cu Ungaria, fără a se ține seama de revendicările celor peste un milion două sute de mii de români, câți se aflau la vremea aceea în Transilvania, Avram Iancu alături de alți tineri de frunte au început să îi organizeze pe românii din Țara Moților și să le insufle dorința de libertate, de abolire a iobăgiei din propriile pământuri și de a lupta pentru a-și stabili singuri viitorul.

Pe Avram Iancu și pe camarazii săi nu i-au oprit nici spânzurătorile ridicate prin satele de români, nici amenințările cu moartea și nu s-au lăsat nici cumpărați de comisarii maghiari care au încercat astfel să oprească unirea românilor din Transilvania.

La 19 octombrie 1848 Avram Iancu a înființat în Țara Moților Legiunea Auraria Gemina. El a fost numit de către Comitetul Român de Pacificațiune de la Sibiu în rangul de prefect, echivalent cu cel de general, și a dispus înființarea primelor tabere de instrucție la Câmpeni, Bistra, Bucium și Măgina.

A luptat și a câștigat fiecare bătălie, neputând să fie înduplecat să renunțe la idealurile românilor nici după câștigarea războiului, atunci când a continuat să lupte cu birocrația imperială pentru a-și ajuta moții să li se recunoască dreptul de a deține legal pământurile și pădurile strămoșești.