Alexandru Cordoș

Mulțumesc, domnule președinte.

„Agitându-și spiritele războinice, ungurii l-au confiscat și pe Bunul Dumnezeu de ziua lor națională”

Doamnelor și domnilor senatori,

Cine se aștepta ca moțiunea de cenzură de miercuri să fie doar un exercițiu de rutină, în care puterea va sta cuminte în bănci și va asculta disciplinată criticile noastre contra prestației sale lamentabile de la pupitrul Guvernului incompetent, urmând să nu voteze nici pro, nici contra, s-a înșelat de două ori. O dată, pentru că au fost și câțiva de-ai lor care, riscând excluderea din partid, au votat conform convingerilor lor, pentru moțiune, lucru pentru care îi felicităm și îi asigurăm că vor găsi oricând sprijin în Uniunea SocialLiberală.

În al doilea rând, pentru că nimeni nu a prevăzut că un alt eveniment, de o importanță capitală, venea să tulbure dezbaterea chiar înainte de vot. Opoziția semnala, pe bună dreptate, un derapaj nu numai anticonstituțional, dar și antinațional. Era vorba despre declarațiile antiromânești ale autorităților ungare, citite la Târgu-Mureș de un reprezentant al Ambasadei Ungariei la București, cu ocazia zilei de 15 martie, prilej de rememorare a evenimentelor de la 1848–1849.

Citez: „Să fie Ardealul cum a fost și națiunea ungară cum a fost. Asta vă doresc din suflet.”

Este fraza celebră desprinsă din mesajul premierului ungar Viktor Orbán, frază incriminată pe bună dreptate de noi, ulterior pusă sub semnul îndoielii în privința autenticității și considerată o inserare sau chiar o traducere defectuoasă sub efectul momentului aniversar.

Chiar dacă nu ne-am îndoi de bunele intenții ale premierului ungar, al cărui mesaj original ne-a fost ulterior pus la dispoziție de către ministrul de externe român cu ocazia audierii sale în Comisiile reunite pentru politică externă, cum rămâne atunci, domnilor, cu alte declarații cum ar fi aceea a președintelui Parlamentului ungar, László Kövér, care a afirmat, la Miercurea-Ciuc, că sprijină revendicările autonomiste ale secuilor din România și că, citez: „Dumnezeu însuși sprijină tot ceea ce au de gând”.

Surprinzător este și faptul că anumiți lideri de opinie, prezenți în emisiunile televizate, nu au văzut nimic rău în declarațiile războinice ale oficialilor ungari – mă refer la oficialii de la putere –, ba chiar au găsit de cuviință să ia totul în derâdere, spunând că abia așteaptă să existe și Oltenia autonomă, și o Moldovă autonomă și că federalizarea României nu este un lucru rău, așa cum nici independența unor provincii nu ar fi deloc un aspect negativ. Desigur, ulterior, s-a dovedit că se făcea o confuzie între independență și descentralizare, care este cu totul altceva.

Ce să ne mai mire bâlbâiala participanților la emisiunile televizate, când reacția autorităților române este mai puțin și decât o bâlbâială. Ea este „sublimă”, pentru că „lipsește cu desăvârșire”, nici Președinția, nici Guvernul neavând nici măcar o palidă intenție de a opune un răspuns oficial pe măsura obrăzniciei, tonului și conținutului declarațiilor de genul celor amintite.