Petre Daea

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Este o zi a reformei în sănătate astăzi, pentru că în programul de lucru al Senatului și pe ordinea de zi există foarte multe legi care vizează acest domeniu.

Interpretând obiectiv lucrurile, înseamnă că atât Guvernul, ca inițiator, cât și parlamentarii au înțeles că în domeniul acesta este nevoie de legiferare. Din nefericire, unele dintre actele normative n-au putut să treacă prin votul Senatului, altele se străduiesc să fie bine prezentate și bine înțelese. A se vedea intervenția colegei de la PNL, doamna doctor, care, pe bună dreptate, a făcut o intervenție care să clarifice domeniul și să ne pună în situația de a înțelege ce decizii luăm.

Acum asistăm la o altă intervenție legislativă a unor colegi care simt domeniul, îl simt din interior, îl văd din afară și îl percep cu sufletul și cu buna intenție de a reglementa în această zonă.

Evident, dacă luăm în calcul spiritul legii și ne conducem pe normele de tehnică legislativă, putem să interpretăm cum se cuvine că unele observații ale Consiliului Legislativ sunt corecte. Dar dacă astăzi discutăm reforma în sănătate – și domnul secretar de stat, care mai tot timpul este prezent în Senatul României, poate face un efort și de această dată ca să mă asculte –, dacă astăzi spuneam că reforma în sănătate prezintă interes pentru ordinea de zi a Senatului României, este, cred, necesar să vedem că în această zonă, în care Guvernul n-a acționat de câțiva ani de zile, când bolnavul este într-un spital pe care-l avem în România, deocamdată nu putem să creăm altele, dar putem să ne gândim a le desființa. Când astăzi pensionarii cotizează la Casa de Sănătate, când pensionarii s-au gândit, ei, împinși de dorința guvernamentală, să facă și coplată la tichetele acelea care să le dea calitatea de bolnav, nu boala îl definește pe bolnav, ci tichetul plătit de bolnav.

Iată, astăzi, în Senatul României interpretăm în fel și chip, dar în niciun caz în direcția bolnavului, cum să nu încălcăm legea ca să-i dăm un polonic cu mâncare mai mult în spitalele României, că nu-i norma legislativă cea care să ne permită și că el, Guvernul, vezi Doamne, e cel care are grijă de bolnav prin hotărâri de guvern, și nu prin lege.

Sunt de acord cu asemenea observații, dar până la un anumit punct, când văd Guvernul invalid, Guvern care nu este în stare să meargă pe direcția susținerii acestui domeniu. Dacă acest grad de invaliditate există, atunci, în Parlamentul României, cu riscul că încălcăm o lege, să dăm un sprijin celor care sunt bolnavi, într-un cuvânt: pensii mai mici, hrană mai puțină.

Mai spuneam și repet: pensii mai mici, medicamente mai puține. Am spus și repet, într-un cuvânt: spitale mai puține, bolnavi mai mulți, hrană mai deloc.

Încotro, stimați guvernanți, îi trimiteți pe bolnavi? Dacă cinismul are dimensiune, atunci mai are un prag de trecut, probabil într-un tichet de liberă intrare în locul de veci, unde toți vom ajunge.