Varujan Vosganian

Domnule președinte, Stimați colegi,

Cred că discuția despre acest proiect de lege are obligatoriu două componente, dintre care una, după opinia mea, cu o bună aprofundare, a fost explicată de colegii noștri, de la această tribună.

Una dintre teme este legată de semnificația însăși a acestui Acord _stand-by_ , dacă el este util pentru România, iar a doua temă este legată de modul în care acest acord a fost aplicat până în prezent.

De aceea, dacă o să-mi permiteți, eu o să mă refer la ambele abordări.

În primul rând, în legătură cu acordul în sine. Eu cred că, în situația în care România, astăzi, prin forul său legislativ, respinge acest acord, în situația complicată în care se află lumea astăzi, semnalul nu ar fi potrivit. Dacă însă ne referim la modul în care el a fost aplicat, pot să vă spun că am avea toate argumentele să votăm împotrivă. Numai că, stimați colegi, vă previn că noi astăzi nu discutăm o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, ci discutăm o opțiune în plan strategic.

Dacă ar fi să discutăm o moțiune de cenzură, ar trebui să spunem că, la trei ani de colaborare cu Fondul Monetar Internațional – din primăvara anului 2009 și până astăzi –, România este mai vulnerabilă decât era în 2008.

În această privință, mă despart total de declarațiile domnului Jeffrey Franks, care a spus că România, astăzi, în urma acestor reforme făcute cu Fondul Monetar Internațional, este mai puternică decât în 2008. Este un fel de – mă iertați –, cum spune românul: „laudă-mă, gură!”

Și, dacă doriți, vă pot da patru exemple prin care să arătăm că reevaluările succesive ale acestor acorduri au dus România la o situație cu mult mai vulnerabilă, într-o situație economică cu mult mai complicată.

În primul rând, mult lăudata consolidare fiscală.

Stimați colegi,

Aveți experiență legislativă ca și mine. Știți că vulnerabilitatea unui buget stă în deficitul bugetului de stat. Deficitul bugetului de stat este cel care, într-o expresie sintetică, reunește deficitul bugetelor sociale, deficitul fondului de sănătate, incapacitatea administrației locale de a-și onora obligațiile și, în acest fel, el este barometrul vulnerabilității fiscale.

Ce observăm? În anul 2008, deficitul bugetului de stat a fost de 19 miliarde de lei. El a urcat brusc la peste 35 de miliarde de lei în 2009 și 2010. În 2011, anul mult lăudatei consolidări fiscale, după ce s-au mărit birurile, după ce s-au redus drastic veniturile, la zece luni, bugetul de stat are un deficit egal cu cel pe întregul an 2008, în condițiile în care ultimele două luni vor fi extrem de dificile. Așadar, la nivelul consolidării fiscale suntem mai jos decât eram în anul 2008.

La nivelul datoriei publice lucrurile sunt dezastruoase. Am văzut o analiză semnată de un harnic consilier al primministrului, care făcea o analiză comparativă privind datoria publică din România și din alte țări europene. Da, media Uniunii Europene este de peste 80% din PIB. România, pe echivalent ESA 95, metodologie europeană, are în acest moment între 32 și 33%.