Matei Adrian Dobrovie

Mulțumesc, domnule președinte.

Am fost jurnalist timp de 10 ani și cred că jurnaliștii au dreptul la recunoaștere, pentru că au o misiune foarte importantă, de a informa corect cetățenii.

Și cred că se puteau găsi soluții mai bune. Dacă ziua în care a murit marele poet și jurnalist Mihai Eminescu nu era cea mai bună, cea mai potrivită pentru a face această zi a jurnalistului, se putea găsi, de exemplu, ziua de 3 mai, care este Ziua mondială a presei. Și se putea găsi o soluție, prin amendamente, astfel încât să avem totuși o zi în care să aducem un omagiu, măcar o minimă recunoștință, jurnaliștilor, care sunt o categorie foarte precară în România.

Jurnaliștii nu numai că sunt supuși unor presiuni politice puternice, ei au și probleme în ceea ce privește angajarea. De multe ori au contracte prin care oricând pot fi dați afară și, mai mult decât atât, supuși la tot felul de abuzuri. Nu sunt apărați, nu sunt sindicalizați, nu au o apărare, cum există în alte state, în Germania sau în alte state, în care ei efectiv reprezintă o branșă puternică, care își apără drepturile.

De multe ori nu există solidaritate în presă. Și, mai mult decât atât, din păcate, în ultima vreme vedem televiziuni care se închid. Vedem că tot mai puține organe de mass-media

sunt critice – își mai permit să fie critice – în fața unor presiuni politice ale puterii, în fața unor constrângeri financiare și în fața a ceea ce înseamnă în general trecerea către online și schimbarea presei, care..., ați văzut foarte bine, presa scrisă moare și trebuie să vedem ce alte modele mai sustenabile găsim.

Este regretabil că totuși nu găsim o soluție pentru a face această zi posibilă, măcar simbolic; cum spunea și colegul meu, nu este vorba despre nicio remunerație, nu este vorba despre cheltuieli, nu este vorba despre fonduri suplimentare. Este vorba despre o recunoaștere simbolică a unei meserii care, până la urmă, are o misiune esențială în orice democrație.

Vă mulțumesc.