Gheorghe David

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația mea de astăzi „A-ți pune întrebări tot responsabilitate înseamnă”.

Indiferent de nivelul la care ne raportăm ca oameni politici, prezența opoziției în actele de decizie este o componentă axiomatică a democrației. În dezbaterea unui act normativ, cum este și Legea bugetului pe anul ce vine – încă în faza de proiect, desigur –, pe care Guvernul ne-a trimis-o spre adoptare, nu pot fi omise și alte păreri, cu amendamentul însă că pe parcursul elaborării sale echipa care l-a conceput s-a străduit să țină seama de ele, în așa fel încât argumentele invocate în nesusținerea proiectului să poată fi dovedite ca neîntemeiate. Este bine știut faptul că cel mai ușor lucru este să-i critici pe cei care au alte păreri decât tine. Numai că celui pe care îl combați prin mecanismele democrației i-a fost încredințată responsabilitatea guvernării și, implicit, alegerea celor mai potrivite căi de a răzbate printre capcanele crizei. Este o îndatorire pe care și-a asumat-o, deopotrivă cu riscurile care-l pândesc la tot pasul. Mă voi opri la doar câteva, fiind convins că mulți dintre colegii aflați acum pe banca opoziției, în sinea lor, le recunosc ca fiind adevărate.

Întâi de toate, să nu uităm că, odată cu obținerea calității de țară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, România și-a asumat, pe lângă drepturi, și o serie de obligații. Și unele, și celelalte sunt aceleași pentru toți. Nu putem trece însă cu vederea că nivelurile de dezvoltare economică, socială și de altă natură dintre ele au fost și vor continua să fie, încă mulți ani de acum încolo, mult diferite.

Ignorăm, pe de altă parte, cu prea multă ușurință, câteva componente care nu pot fi cuantificate. Astfel, dacă lucrătorii specializați în prelucrarea datelor statistice ne pot spune, cu relativă exactitate, care este produsul intern brut din fiecare țară în parte și la nivel comunitar, de asemenea, care este rata șomajului, cât este inflația etc., configurând pe baza acestora noi prognoze și scenarii menite să le tempereze influențele negative asupra statutului social al cetățeanului – în ultimă instanță, el este cel care le îndură pe toate –, cuantificarea mentalităților, a comportamentelor, a responsabilităților sociale și a atâtor altor factori subiectivi care se regăsesc, nevăzuți, dar reali, în actul prestațiilor sale economice și civice, este, practic, imposibilă.

E adevărat, se fac sondaje pe diferite teme, rezultatele acestora sunt comunicate și puse pe masa decidenților responsabili, fie că sunt ei politicieni, oameni de afaceri, foruri naționale și internaționale, dar efectele sunt prea puțin vizibile în practica macrosocială.

Vă mulțumesc.