Florin Constantinescu

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi „Legalizarea sclaviei prin adoptarea Codului muncii”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Astăzi, Guvernul s-a întrunit în ședință pentru a definitiva ultima formă a Codului muncii, urmând ca mâine să-și angajeze răspunderea în Parlament.

La sfârșitul lunii martie, angajații și angajatorii vor lucra conform unor norme – spune puterea – flexibile. N-aș vrea să mă refer foarte mult la demersurile dubioase pe care actuala putere le-a făcut pentru a aproba noul Cod al muncii, în detrimentul românilor și sub presiunea unor companii și organisme străine.

Este o poveste cu final trist. Discuțiile puterii cu sindicatele și patronatele au eșuat. Se insistă pe unele prevederi care vor transforma România într-o țară sclavagistă. Prevederile conform cărora patronul îl poate da afară pe angajat la orice oră din zi și din noapte, fără ca acesta să aibă de ales, creșterea programului de lucru la peste 8 ore sau majorarea săptămânii de lucru de la cinci la șase zile, plata muncii suplimentare cu același salariu – diminuat, în cazul bugetarilor – transformă statul român dintr-o democrație cât de cât funcțională într-o sclavie modernă.

Dacă ar fi pus preț măcar pe democrație, puterea ar fi trebuit să-și treacă propria lege cu avizul Consiliului

Economic și Social, din care fac parte lideri ai sindicatelor și patronatelor, și cu dezbateri și discuții în Parlament.

Da, se poate face observația că pe vremea Guvernului Năstase, la finalul anului 2002, Codul muncii a fost trecut tot prin angajarea răspunderii. Da – am să răspund –, dar atunci a existat o largă dezbatere și, mai ales, acceptul explicit al tuturor.

S-au experimentat anul trecut tot felul de prevederi anapoda, plecând de la impozitarea fără noimă a IMM-urilor, până la reducerea salariilor bugetarilor. În acest an, puterea mai face un experiment pe spinarea tuturor angajaților și angajatorilor. Este o lovitură puternică, greu de suportat.

## Stimați colegi,

Noul Cod al muncii nu poate fi o garanție că vom avea investiții străine. Mai degrabă, noul Cod al muncii reprezintă o modalitate prin care companiile străine mută șomajul din țările dezvoltate în România. În aceste țări, măsurile de protecție socială sunt multiple, dezvoltarea sindicatelor, apreciabilă, ceea ce face ca, în caz de criză, activitatea întreprinderilor să nu poată fi oprită. Cum în Uniunea Europeană există o liberă circulație a produselor, a forței de muncă și a capitalului, o multinațională care are puncte de lucru și în țări dezvoltate, și în România va funcționa după un fel de principiu al vaselor comunicante. Dacă sistemul legislativ în ansamblu are aceeași putere în ambele țări, firește, și nivelul șomajului este comparabil, dar dacă o țară rămâne cu un sistem legislativ puternic, iar alta trece la un sistem legislativ slab, este evident că nivelul șomajului va crește în țara cu sistem legislativ mai slab sau forța de muncă va migra în statul cu sistem mai bun, și de aici toate avantajele pentru statul respectiv.