Minerva Boitan

Mulțumesc, domnule președinte.

Am numit declarația politică de astăzi „Declar pierdut statul de drept!”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Camera Deputaților a aprobat, miercuri, reeșalonarea până în anul 2016 a drepturilor bănești câștigate în justiție, după reducerile salariale. Acestea sunt drepturi câștigate!

Înțeleg dificultățile gramaticale și semantice pe care le au reprezentanții puterii în a înțelege ce înseamnă un drept câștigat, poate aceasta ar fi scuza lor, de altfel, impardonabilă.

Camera Deputaților, cu acordul puterii, a legiferat încălcarea flagrantă, abuzivă a statului de drept. În aceste condiții, cum se poate asigura acea stabilitate a dreptului legal câștigat?

Nu înțeleg cum, atunci când ai câștigat procesul privind drepturile salariale împotriva Guvernului, tot acesta din urmă vine să impună condiții de acordare a lor. Chiar nu observă nimeni ilegalitatea, dar nici imoralitatea unei asemenea proceduri?

În motivarea unei instanțe care a judecat o cerere care viza obligarea pârâtei – în speță, o primărie – la plata diferenței dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de muncă și salariile plătite efectiv, s-a apreciat că reducerea unilaterală a salariului brut cu 25%, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, încalcă

prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și pe cele ale art. 1 alin. (1) din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care privesc protecția proprietății.

În art. 5 punctul 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 cu privire la drepturile câștigate, recunoscute, se dispune: „Nu se poate admite nicio restricție sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul Pact în aplicarea legilor, convențiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că prezentul Pact nu recunoaște aceste drepturi sau le recunoaște într-o măsură mai mică.”

Unde este statul de drept când sentințe definitive ale instanțelor judecătorești, mai mult chiar, prevederi din dreptul internațional nu sunt respectate de înșiși reprezentanții poporului român?

Unde e statul de drept în România secolului XXI, stat membru în atâtea organizații internaționale sau regionale care militează pentru drepturile omului și respectarea drepturilor civile și politice? Vă mulțumesc.