Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 19 octombrie 2011 · monitorul.ai

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Despre opoziție, pe înțelesul puterii”.

Asist cu mare interes în ultima perioadă la un fenomen ciudat: pervertirea fără precedent de către actuala putere a termenilor, conceptelor și principiilor cu care lucrăm în spațiul politic în mesajul public. Am crezut, inițial, că sunt doar dovezi de ignoranță din partea anumitor personaje aterizate forțat în Parlament sau în Guvern, dar insistența cu care aceste greșeli sunt „scăpate” devine, în egală măsură, alarmantă și insuportabilă.

Vă vorbeam în urmă cu două săptămâni de coruperea totală a sensului cuvântului „bolșevic” de către magicienii cuvântului din PDL. Dovadă că au înțeles ignoranța în care se scaldă, la câteva zile distanță, șeful Consiliului județean și al PDL Dâmbovița, Florin Popescu, m-a făcut bolșevic pe mine, pe colegii din PSD și din PNL, pentru că nu am fost de acord să împrumute județul cu peste 264 de miliarde de lei pe 20 de ani, bani cu destinație precisă: alimentarea câtorva firme de clientelă.

În fine, am trecut peste episod, pentru că domnul Popescu e, oricum, iremediabil. Nu doar „bolșevicii” au fost corupți în limbarița PDL. Însuși conceptul de opoziție a ajuns să fie într-atât de batjocorit, atât ca sens, cât și ca realitate practică, încât nimeni nu și-ar da seama astăzi, ascultându-i pe liderii Partidului Democrat Liberal, că România este un stat democratic.

Și mergem mai întâi la dicționar să vedem ce înseamnă opoziție. Și citim, și ajungem la următoarele concluzii: „raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii”, sau „împotrivire, opunere, rezistență”, sau „grup de persoane care se opun majorității”, sau, cu referire directă la domeniul politic, „totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului aflat la putere; politica pe care o duce acest grup față de partidul aflat la putere”.

Din păcate, toate definițiile nu mai au nicio valoare pentru liderii puterii. Opoziția nu mai este, în România pedelizată, o componentă esențială a statului democratic, un element vital al democrației parlamentare. Filozofia politică a PDL nu mai pricepe din opoziție o contragreutate a puterii, cea care are rolul de a exprima în mod oficializat și într-un cadru instituțional și organizat critica de ansamblu a deciziilor guvernamentale. Nu, pentru Partidul Democrat Liberal opoziția politică a devenit ceva opțional. A face opoziție înseamnă pentru ei a da din cap afirmativ la gesturile puterii.

Câteva exemple edificatoare:

Urmașul fraților Grimm în PDL, domnul Lăzăroiu, își exprima, acum ceva vreme, nedumerirea față de poziția critică a PSD și PNL cu privire la bazaconiile aruncate pe piață despre primarii care acordă legal sau nelegal ajutoare sociale. Pentru domnul Lăzăroiu era de neacceptat ca opoziția să critice prostiile pe care el le debita.

„Broscoiul” de Bistrița, Ioan Oltean, ne-a luminat, la rându-i, cu gândirea sa avansată. Pentru că nu e de acord cu comasarea alegerilor, opoziția e iresponsabilă. Altfel spus, pentru că a înțeles să-și exercite menirea firească de a se opune abuzurilor exercitate de putere, opoziția greșește.

Recent, l-am auzit pe bravul nostru coleg Igaș acuzând opoziția, fără să clipească de rușine, că e vinovată pentru eșecul numit Schengen. Cum ar veni, pentru că majoritatea parlamentară, în care partidul domnului Igaș taie și spânzură, a fost atât de incompetentă, încât a ratat aderarea la Schengen, opoziția minoritară e vinovată. Nu vreau să-l omit pe impostorul politic numărul 1 în acest domeniu: premierul Emil Boc. Domnul Boc, profesor de drept anticonstituțional, dovedește cu fiecare ocazie când deschide gura o incultură politică inacceptabilă pentru poziția Domniei Sale. În viziunea prim-ministrului, opoziția nu-și îndeplinește rolul atunci când se opune anumitor proiecte promovate de majoritatea de la putere. Nu, rolul opoziției, în gândirea domnului Boc, este acela de a aplauda acțiunile puterii. Procedând altfel, opoziția devine „iresponsabilă”.

Înțelegeți cine ne conduce astăzi? Înțelegeți care sunt mecanismele în jurul cărora guvernează astăzi Partidul Democrat Liberal? Le mai putem explica acestor personaje că într-un stat de drept, democratic, opoziția are nevoie de

un climat care să aprobe disputa politică și care să nu vadă în acest lucru un fapt negativ, de o atmosferă politică în care puterea să nu considere orice critică drept afront adus autorității? Le mai putem vorbi despre „datoria de opoziție” sau despre lecția numărul unu a unei democrații consolidate, anume aceea că democrația este cu atât mai solidă cu cât opoziția este mai puternică? Le mai putem vorbi acestor oameni despre abuzul de putere?

În fond și la urma urmei, le mai putem vorbi de ceva unor politicieni care au înțeles că menirea puterii este să dinamiteze orice punți de dialog, să încalce orice reguli și cutume, să jignească și să umilească în virtutea simplului fapt că sunt la putere?

Vi se mai pare că acestea sunt coordonatele unui stat de drept? Nouă, nu!

Vă mulțumesc.

Sorin Constantin Lazăr

#13201

## **Domnul Sorin Constantin Lazăr:**

Domnule președinte, vă mulțumesc. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „O rectificare bugetară pierdută”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Trebuie să recunosc că puterea asta e complet neobosită.

Parcă îi și văd pe mai-mari cum stau ei noaptea, lipsiți de somn, gândindu-se plini de frământări ce să facă, ce să mai inventeze, care să fie următoarea mișcare. Pentru ei, că doar nu pentru noi. La ce vă gândiți? Totul este pentru ei. De ce? Păi cum de ce? Ca să-și mențină și să-și înmulțească avantajele și după momentul 2012, care a început să le dea fiori serioși pe șira spinării ăleia înclinate până la nivelul condurului pupat cu regularitate.

Printre titlurile zilei se numără și rectificarea bugetară a primului și inegalabilului ministru Boc.

Ca de obicei, și acum, rectificarea bugetară nu se face să fie doar rectificarea bugetului pentru cei amărâți, ci în favoarea stomacului întotdeauna nesătul al puterii. După obiceiul trist și atât de păgubos pentru români, sectoarelecheie, vitale pentru orice cetățean, sunt lăsate din nou la coadă.

În timp ce sănătatea rămâne pe ultimul loc, luându-se bani de la medicamente și proteze, alte sectoare prosperă. Nu este de ghicit care, stimați colegi.

Oricine citește acest proiect vede cu ușurință cum rectificarea nu este decât un alt mijloc de a mai pompa bani pentru campanie. Urmând modelul șefului lor suprem, care i-a învățat că „iarna nu-i ca vara” și că omul trebuie să fie prevăzător, pun deoparte, din timp, resursele slugoii portocalii, diluați puțin de roș’-albastrul pro(re)gresist, pun deoparte tot ce-apucă pentru campanie. Așa că se fac pregătiri temeinice.

Noua rectificare lasă numeroase găuri și ascunde multe capcane pentru orice ochi neavizat.

Spre exemplu, labirintul bugetar, care presupune noi locuri și avantaje pentru serviciile care trebuie să lucreze pentru câștigarea alegerilor. Ce contează că iarna a venit, anunțând clipe grele pentru toți românii de rând? Ce contează că oamenii se îmbolnăvesc pe capete, că școlile rămân neîncălzite, că se tot anunță impozitări și chiar, pe lângă înghețul bătrânilor, și înghețul pensiilor? Ce contează că se moare cu zile în România și că mai avem puțin și ajungem o țară bombardată, din ale cărei ruine iese doar fum?

Orice se mai poate fura și orice se mai poate face în favoarea lor se face. De ce să nu fie și această rectificare un nou prilej de furt și de pregătire a marelui furt din campania de anul viitor?

Gândiți-vă bine, stimați colegi, ce votați și cum votați. Gândiți-vă, unii dintre dumneavoastră, dacă banul v-a cumpărat atât de tare, încât să nu vă mai pese că, odată cu ridicarea mâinii, apăsați pe trăgaci, condamnând la moarte un întreg popor, totul în numele puterii, al meschinăriei, al partidului, al salvării propriei pieli.

Cu toată amărăciunea de rigoare, rectificarea aceasta mi se pare desprinsă din piesele lui Caragiale: cu Tipătescu – Băsescu, Zoe – Udrea, Boc – Pristada, Oprea – Brânzovenescu, Anastase – Farfuridi, Agamiță și Trahanache, ce se luptă la baionetă pe fiecare bănuț, să-și salveze „onoarea” și „coledziul”.

Vă mulțumesc.

Dumitru Oprea

#16500

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi este intitulată „Codul muncii nu trebuie să mai cadă pradă socialismelor”.

Întregul mediu de afaceri românesc a salutat, la momentul respectiv, modificarea Codului muncii. Actualul Guvern a avut curajul de a se angaja la o reformă evitată ani de zile de clasa politică. Astfel, în numai câteva luni, angajările cu forme legale au crescut semnificativ, iar firmele au primit o mână de ajutor în plină criză economică. La rândul lor, angajații au primit asigurări suplimentare că drepturile firești sunt respectate. În același timp, s-au eliminat exagerările din trecut, care făceau aproape imposibilă desfacerea unui contract de muncă în cazuri vădite de încălcare a obligațiilor contractuale.

E un lucru care pare însă să nu convină Partidului Social Democrat. Acest partid folosește din plin populismul, promițând reintroducerea unor prevederi din vechiul cod. Și, pentru că este aproape campania electorală, prilejul cel mai bun a intervenit în cazul de la Jucu. Domnul Ponta a pretins în fața muncitorilor de la Nokia că noul Cod al muncii este nedemocratic și neeuropean, un instrument făcut pentru multinaționale, și nu pentru români, prin care firmele, dacă pleacă din România, își lasă angajații fără niciun fel de protecție.

Consider această atitudine ca fiind o demagogie ieftină, constatând că socialiștii nu se dezbară de vechile metehne și continuă demonizarea marilor firme. Ele ar reprezenta răul absolut, pogorât peste angajații români. Domnii de la PSD nu au ajuns încă să înțeleagă că trăim într-o epocă a globalizării, una în care este normală relocarea industrială, grație piețelor libere. Când Nokia a venit din Germania la noi, ne-am bucurat cu toții. Nu mai era rentabilă producția acolo și fabrica s-a mutat în România. Acum, are probleme de vânzări la nivel european și firma este nevoită să plece din nou, în Asia. Noi îi considerăm dușmani, chiar dacă, pentru câțiva ani, au fost sute de angajați care și-au primit salariile de acolo, de la Nokia.

Apoi, ce rol are Codul muncii în acest caz? Cu orice cod în vigoare, Nokia oricum pleca din România. Când a venit, a angajat oameni cărora le-a plătit taxele la stat. A fost stipulat în contractele cu angajații și cu autoritățile locale că se obligă să plătească câte 30 de salarii compensatorii doar pentru că are de unde? Companiile private românești plătesc salarii compensatorii similare?

Se tot vehiculează ideea că li s-au dat finlandezilor facilități. Dar, când vrei să atragi investiții străine, oare nu este normal să oferi facilități? Sau domnii de la PSD ar prefera să nu vină niciun angajator, dacă nu dă 30 de salarii când mută fabrica în altă parte?

Oameni buni, treziți-vă la realitate! Măcar liberalii din USL. Suntem în secolul al XXI-lea. Economia lumii este dinamică, iar capitalurile se mișcă mereu, și este o luptă fantastică pentru atragerea lor. Dacă o să mai vânturați asemenea povești populiste, puteți fi siguri că România nu va mai vedea la față prea mulți investitori, nici dintre cei care stau 50 de ani, nici dintre cei care stau 5 ani. Și o să stăm doar noi pe loc, bucuroși de faptul că muncitorii noștri ar fi, pe hârtie, cei mai protejați muncitori din lume... doar dacă ar avea ce munci. Vă mulțumesc.

Ion Rotaru

#19980

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi se intitulează „«Rabla pentru tractoare» – un program eșuat”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Programul „Rabla pentru tractoare”, lansat cu mare pompă drept una dintre soluțiile pentru stimularea înnoirii Parcului național de tractoare și mașini agricole autopropulsate, se dovedește un mare fiasco. Acesta a fost gândit greșit de la bun început, iar eșecul era de așteptat. Una dintre hibe este că agricultorii interesați să-și achiziționeze un tractor nou nu pot afla informații legate de acest program în localitatea lor de reședință, și nici măcar în municipiul reședință de județ, fiindcă nu există nicio instituție și nicio persoană autorizate să dea detalii în județe.

Singura sursă de informații pentru toată țara este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care derulează acest program. Așadar, ca să afle exact cum poate intra în acest program și în ce stare trebuie să fie tractorul sau mașina agricolă ca să se încadreze în condițiile impuse, un fermier poate telefona la minister – variantă improbabilă – sau poate căuta pe internet site-ul acestui minister, respectiv Administrația Fondului Național pentru Mediu.

În cazul fericit în care agricultorul cu pricina știe să utilizeze un calculator și are unul acasă ca să navigheze pe internet pe îndelete, el trebuie să se mulțumească doar cu detaliile date publicității pe site, fiindcă nu are pe cine să întrebe, dacă are ceva nelămuriri.

De asemenea, colectorii de tractoare date la casat, precum și cei 17 producători autorizați de la care se pot cumpăra noile mașini agricole, se pot afla numai accesând site-ul Administrației Fondului Național pentru Mediu, fiindcă altă sursă de informații nu există la nivel local. Mai mult, lista cu colectorii de tractoare și mașini agricole date la casat este incorectă, pentru că unele dintre firmele trecute acolo nu primesc tractoare, ci numai autoturisme. De pildă, la Brăila, figurează pe lista de colectori două firme, dintre care una este APAN, însă aceasta nu primește decât autoturisme la casat.

În plus, agricultorii consideră că programul „Rabla” impune restricții care încalcă drepturile cumpărătorilor. Mai exact, ei sunt nemulțumiți că sunt condiționați să cumpere de la anumite firme, pentru că nu toate au fost agreate de minister. Pe de altă parte, sprijinul acordat agricultorilor este mult prea mic, prima de casare este de 17.000 de lei, în condițiile în care un tractor bun ajunge la cel puțin 100.000 de lei.

Efectul cumulat al acestor hibe este că, la o lună și jumătate de la demararea proiectului, la multe dintre centrele de tip REMAT din țară nu s-a adus nici măcar un tractor, iar acolo unde s-a înregistrat ceva activitate în acest domeniu mașinile agricole date la casat le poți număra pe degetele de la cele două mâini.

În aceste condiții, se ridică o întrebare legitimă: cui folosește „Rabla pentru tractoare”? Vă mulțumesc.

Gheorghe David

#23166

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

„De mâine, 20 octombrie 2011, va începe recensământul populației și al locuințelor”

Stimați colegi,

Am să spun câteva lucruri despre un subiect pe care l-am tratat și anul trecut, și anul acesta – și cu toții am mai spus ceva despre el –, și anume recensământul populației și al locuințelor.

După cum știm, de mâine, 20 octombrie 2011, începe recensământul populației și al locuințelor. Fiecare dintre noi va fi implicat într-un fel sau altul. Cel puțin, vom fi întrebați, pentru că recenzori nu putem să fim. Însă aș vrea să fac o introducere scurtă, și anume că, după recensământul general agricol, care s-a desfășurat deja, urmează – și este la fel de important, dacă nu mai important – recensământul populației și al locuințelor.

Spre deosebire de cel precedent, din anul 2002, dacă facem comparație, de data aceasta, el se va desfășura în condițiile în care țara noastră a devenit membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Cu drepturi, da, dar și cu obligații, iar una dintre obligații este chiar acest recensământ al populației și al locuințelor, alături de recensământul general agricol.

De ce este important recensământul populației și al locuințelor aș vrea să spun în câteva cuvinte: pentru elaborarea politicilor și strategiilor de dezvoltare, cunoașterea exactă a numărului de locuitori, a nivelului de cultură și de pregătire profesională, a structurii ocupaționale, a structurii pe vârste, sexe, naționalitate, apartenență religioasă, a numărului de locuințe și suprafața ce revine fiecărui membru de familie. Sunt informații indispensabile elaborării de acte normative de interes economic, social și național, iar pentru ca datele obținute să se suprapună exact realităților din teren, pregătirea viitorilor recenzori a început, și acum sunt în practică pe teren.

De asemenea, la ce ne putem aștepta în urma acestui recensământ? Este absolut ceea ce eu gândesc că se va întâmpla. Ne este cunoscut faptul că, în ultimii ani, populația României a scăzut, așa cum în majoritatea țărilor europene s-a întâmplat același lucru. Presupun că, în urma acestui recensământ, acestei analize pe teren, așa cum în ultimele două decenii în România sporul natural al populației a fost constant negativ, probabil că se va întâmpla același lucru și acum. Și mai există un factor important de care trebuie să ținem seamă: cel al migrației – poate una dintre cele mai mari migrații care s-a produs în ultimii ani – a românilor plecați în

alte țări. Și acest lucru va face ca populația României să aibă un procent important de scădere pe plan național.

Desigur că despre aceste date o să mai avem ocazia să discutăm sau să prezentăm anumite lucruri, mai ales că primele rezultate vor fi date, undeva, la începutul anului viitor, iar la mijlocul anului viitor vor fi prezentate datele finale cu privire la acest recensământ, așa cum se întâmplă în toate țările europene. Apoi, sigur că se va face o analiză în Uniunea Europeană a tuturor țărilor membre.

Vă mulțumesc.

Alexandru Cordoș

#26441

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Românii au nevoie de un guvern responsabil!”.

Rezultatele unui studiu recent transmis de mass-media dezvăluie realități îngrijorătoare. Românii sunt printre cei mai săraci europeni, iar această situație nu are cum să se îmbunătățească în anii ce urmează. Peste 18% din români se află sub pragul sărăciei. Salariul minim al țării noastre este penultimul, cel mai mic din Uniunea Europeană, după cel al Bulgariei.

Produsul intern brut pe cap de locuitor a fost, la începutul anului 2011, cu 55% mai mic față de media europeană. Față de starea de dependență și sărăcie în care au fost aduși românii de actuala guvernare, în raport cu prevederile Constituției, mai ales în privința dreptului la un trai decent, situația dată reprezintă un real regres.

În ciuda unor prevederi lozincarde clamate de „nedemnitarii” guvernamentali, mai mulți români vor fi săraci și se va adânci gradul de sărăcie, de îmbolnăvire, de lipsuri, atâta timp cât se urmăresc economii la buget pe seama persoanelor îndreptățite la asistență socială, păstrând nealterate privilegiile finanțatorilor PDL.

Nu este o noutate faptul că nu vor fi indexate pensiile, și nici aduse la nivelul din iunie 2010 salariile bugetarilor. Bâlbele guvernamentale privind impozitarea tuturor pensiilor vor primi confirmarea defavorabilă celor ce au muncit o viață.

Demagogicele programe guvernamentale nu se preocupă sub nicio formă de problema existențială a statului – de ce economia României nu produce locuri de muncă. Orice investiție publică are meritul că generează locuri de muncă și creștere economică oriunde, numai în România zilelor noastre nu, pentru că noi nu mai producem nimic, practic, și tot ce înseamnă utilaje, echipamente, materii prime și materiale, totul este importat.

Din nefericire, unica soluție cunoscută de Guvernul Băsescu-Boc pentru rezolvarea problemelor României va fi tot tăierea salariilor și a pensiilor, într-o formă sau alta.

Cred că va face istorie declarația absolut stupefiantă a premierului unei țări care se află în Uniunea Europeană. Citez: „Practic, bugetul de stat, în forma proiectului, este finalizat la Guvern, doar că așteptăm doi indicatori macroeconomici foarte importanți, pe care trebuie să-i stabilim în perioada imediat următoare și care nu depind de noi. În 24 octombrie 2011, Comisia Europeană va anunța oficial prognoza de creștere economică pentru fiecare țară din Uniunea Europeană, inclusiv pentru România, o prognoză revizuită în urma ultimelor lucruri întâmplate pe piața europeană. Și, de asemenea, în urma negocierilor cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, vom avea, după 24 octombrie 2011, în perioada imediat următoare, nivelul deficitului pentru 2012. Fără acești doi indicatori macroeconomici nu se poate înainta bugetul la Parlament.”

Se pune, așadar, justificata întrebare: cum s-a realizat construcția bugetară în lipsa deficitului și a prognozei de creștere economică?

Și, pe cale de consecință, dacă bugetul este gata, Legea asistenței sociale, componentă bugetară esențială, nu contează pentru pedeliști? Deoarece încă nu a fost adoptată, iar după adoptare urmează metodologia.

O calitate înaltă a vieții populației ar trebui să constituie scopul eforturilor de dezvoltare socială și ar trebui să dea măsura progresului social. Aceasta este ideea fundamentală a paradigmei calității vieții, împărtășită cu profesionalism de specialiștii USL.

Criza economică recentă a făcut vizibile problemele sistemelor de măsurarea a creșterii economice și a progresului social, bazate pe indicatori economici. Plecând de la acest fapt, raportul Stiglitz a adus în discuție incapacitatea indicatorilor economici de a releva în mod corect progresul social și a recomandat ca sistemele de măsură să treacă de la măsurarea producției economice la măsurarea bunăstării populației.

În acest context, o guvernare competentă are sarcina de a răspunde următoarelor întrebări:

– Ce ne spun indicatorii de calitate a vieții despre progresul social al României?

– Cum pot fi remediate situațiile și evoluția principalelor domenii ale calității vieții: ocuparea, sănătatea, locuirea, mediul înconjurător, educația, serviciile sociale și familia?

Cu certitudine, răspunsul la aceste întrebări nu-l poate da decât un alt guvern, unul responsabil. Mulțumesc.

Minerva Boitan

#31044

Mulțumesc, domnule președinte.

Am numit declarația politică de astăzi „Declar pierdut statul de drept!”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Camera Deputaților a aprobat, miercuri, reeșalonarea până în anul 2016 a drepturilor bănești câștigate în justiție, după reducerile salariale. Acestea sunt drepturi câștigate!

Înțeleg dificultățile gramaticale și semantice pe care le au reprezentanții puterii în a înțelege ce înseamnă un drept câștigat, poate aceasta ar fi scuza lor, de altfel, impardonabilă.

Camera Deputaților, cu acordul puterii, a legiferat încălcarea flagrantă, abuzivă a statului de drept. În aceste condiții, cum se poate asigura acea stabilitate a dreptului legal câștigat?

Nu înțeleg cum, atunci când ai câștigat procesul privind drepturile salariale împotriva Guvernului, tot acesta din urmă vine să impună condiții de acordare a lor. Chiar nu observă nimeni ilegalitatea, dar nici imoralitatea unei asemenea proceduri?

În motivarea unei instanțe care a judecat o cerere care viza obligarea pârâtei – în speță, o primărie – la plata diferenței dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de muncă și salariile plătite efectiv, s-a apreciat că reducerea unilaterală a salariului brut cu 25%, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, încalcă

prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și pe cele ale art. 1 alin. (1) din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care privesc protecția proprietății.

În art. 5 punctul 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 cu privire la drepturile câștigate, recunoscute, se dispune: „Nu se poate admite nicio restricție sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul Pact în aplicarea legilor, convențiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că prezentul Pact nu recunoaște aceste drepturi sau le recunoaște într-o măsură mai mică.”

Unde este statul de drept când sentințe definitive ale instanțelor judecătorești, mai mult chiar, prevederi din dreptul internațional nu sunt respectate de înșiși reprezentanții poporului român?

Unde e statul de drept în România secolului XXI, stat membru în atâtea organizații internaționale sau regionale care militează pentru drepturile omului și respectarea drepturilor civile și politice? Vă mulțumesc.

Gheorghe Marcu

#33903

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Să cerem proiectul de buget direct Fondului Monetar Internațional și Comisiei Europene?”

Stimați colegi,

La începutul săptămânii i-am adresat o interpelare primministrului în legătură cu motivele pentru care Parlamentul nu a primit nici până la această dată proiectul de buget pentru anul viitor.

După cum știți, Legea finanțelor publice prevede ca termen-limită pentru trimiterea bugetului la Parlament data de 15 octombrie, un termen legal încălcat de Guvern, cu scuza că așteaptă doi indicatori macroeconomici din partea Fondului Monetar Internațional și a Comisiei Europene, respectiv ținta de deficit bugetar și prognoza de creștere economică.

Îmi permit să-l ajut pe domnul profesor Emil Boc amintindu-i că acești doi indicatori sunt prezentați chiar în Strategia fiscal-bugetară 2012–2014, gândită de Guvernul Domniei Sale.

Voi fi și mai precis de atât. La pagina 10 a acestui document, la capitolul „Consolidarea macroeconomică și reluarea creșterii economice prin politici sustenabile”, găsim următorul indicator: „Creșterea economică în anul 2012 va fi între 3,5 și 4%”. La pagina 12 găsim și celălalt indicator: „pentru anul 2012 se prevede un deficit de 3% din PIB”.

Nu mai insist asupra greșelii făcute cu privire la creșterea economică, dând o plajă între 3,5 și 4%, când corect era să se dea o valoare absolută.

Ar fi, oricum, un detaliu în tot ce face greșit actualul Guvern, nerespectând termene legale, Constituție sau decizii și recomandări ale organismelor internaționale.

Însă greșeala mult mai mare constă în faptul că, prin stabilirea valorii celor doi indicatori precizați mai sus, Guvernul Boc dă dovadă că este rupt complet de realitatea economică internă și internațională. Atât timp cât politica Guvernului este focusată numai pe tăieri și lipsită totalmente de măsuri proactive privind creșterea economiei naționale, nu putem avea pretenția ca economia românească să crească de la sine.

Practic, fundamentarea celor doi indicatori este greșită. Ce constatăm în urma acestei întârzieri voite? Faptul că Guvernul României nu are capacitatea de elaborare a bugetului pentru anul 2012, contrazicându-se pe el însuși și dând dovadă de incoerență, iar dacă ceea ce am citit eu în Strategia fiscal-bugetară 2012–2014 nu este valabil, atunci putem considera fără valoare întregul document.

Mai mult decât atât, mă întreb de ce nu cerem direct Fondului Monetar Internațional și Comisiei Europene bugetul statului român pentru anul viitor și pierdem în continuare timpul cu Guvernul României.

Poate că întrebarea și mai potrivită ar fi de ce este plătit Guvernul României din banii românilor, dacă se dovedește incapabil de conducere, de analiză, de prognoză și de aplicare a măsurilor economice pe care este obligat să le ia.

În așteptarea răspunsului la întrebările formulate, recomand prim-ministrului să găsească altă scuză pentru întârzierea bugetului și, eventual, să-și asume incompetența guvernării prin acea demisie de onoare dorită de majoritatea românilor.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Gheorghe Pop

#37197

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am denumit-o „PDL premiază cu nerușinare hoții și fugarii”.

## Stimate colege și stimați colegi,

Săptămâna trecută, Guvernul a anunțat că a transferat 66,5 milioane de lei către un număr total de 300 de primari cu situații financiare dificile, acoperind astfel datoriile acestora, precum și cheltuielile curente și de capital.

Conform informațiilor oficiale apărute până în acest moment, cele mai multe fonduri au fost alocate primăriilor din Piatra-Neamț (1,1 milioane de lei), Călărași (900.000 de lei) și Huedin, județul Cluj (600.000 de lei), toate conduse de reprezentanți ai actualei puteri, respectiv PDL și UDMR.

Sunt convins, sunteți cu toții siderați. Nici prin cap nu vă trecea una ca asta. Cu siguranță, vă așteptați la o alocare de fonduri echitabilă, fără culoare politică, strict după nevoile și necazurile fiecărei comunități. Criteriile însă au fost cu totul altele. Și de data aceasta, au fost premiate hoția și fuga necinstită. Frișca de pe tort a luat-o nimeni altul decât Gheorghe Ștefan, cel care a fost în spatele fraudării mârșave a alegerilor din județul Neamț din luna august anul curent. În rest, s-au mai alocat bani pentru cei care au trădat fără urmă de decență votul alergătorilor, alegând să se alăture trupei de bandiți care jefuiește astăzi țara.

De altfel, Igaș, încă de săptămâna trecută și în urmă cu câteva săptămâni, anunța cu subiect și predicat, fără pic de jenă și fără să se mai preocupe măcar de păstrarea aparențelor, că va „blagoslovi” cu precădere primăriile PDL-iste. Același mesaj îl transmitea mai mult sau mai puțin voalat și Boc, atunci când le transmitea primarilor din teritoriu că își pune nădejdea în ei și că va ști să-i recompenseze pe cei care vor face „figură bună”. Astăzi este limpede care este mesajul complet al premierului: furați cu nesimțire pentru mafia PDL, așa cum a făcut-o atât de exemplar Gheorghe Ștefan, de la Neamț. Nu doar că nu vi se va clinti un fir de păr din cap, dar, pentru mârșăvia voastră, veți fi plătiți regește din banii amărâților de români, pe care ne prefacem că-i reprezentăm.

Practica aceasta nu este nici pe departe un accident izolat. Vă amintesc că un studiu prezentat în luna iunie anul trecut de Institutul pentru Politici Publice a indicat că peste 70% din primarii sau primăriile care au obținut în anul 2009 bani din Fondul de rezervă al Guvernului aparțin PDL-ului.

Înțeleg că pregătirile pentru campanie ale PDL sunt acerbe, dar mi se pare scandalos ca actualul Guvern să întoarcă spatele milioanelor de români, oameni care așteaptă de la ei o soluție, nu să fie lăsați pradă datoriilor și lipsurilor din cauza opiniilor lor politice.

## Stimații mei,

Vă anunț că situații grele, salarii neplătite și proiecte câștigate care așteaptă susținerea pentru finanțare sunt și în primăriile de altă culoare, nu doar în cele portocalii sau în cele aflate în flamura UDMR sau a UNPR, această dependință pentru zile negre a PDL-ului.

Îi amintesc domnului Boc că datorii și amar sunt peste tot în țară, nu doar acasă la mămuca și tătuca de la Mărgău. Ceea ce se întâmplă acum este un act de josnicie grosolană. Românii trebuie să știe ce fel de împărțeli face banda din avutul public și să-i sancționeze așa cum se cuvine la momentul potrivit.

Vă mulțumesc.

Ioan Mang

#40702

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are titlul „Incompetenții populiști, în goană disperată după voturi”.

Am observat în ultimul timp câteva mișcări concertate ale puterii, menite a mai salva ceva din aparențe și a păstra PDL la guvernare și după alegerile de anul viitor. PDL încearcă să găsească formula, alta decât cea guvernamentală, prin care să reducă efectele politice ale unei guvernări dezastruoase pentru români. În loc să se concentreze pe îmbunătățirea performanței guvernamentale, PLD încearcă să păstreze puterea politică, utilizând un întreg arsenal de șmecherii politicianiste, unele la periferia practicii democratice, altele situate deja în zona Codului penal.

O primă mișcare prin care se dorește a se diminua dezastrul electoral ce se prefigurează pentru anul 2012 este constituirea unei așa-zise mari coaliții în jurul PDL, unii o numesc „Albă-ca-Zăpada”, alții vorbesc despre „Noua Republică” sau alții despre „Mișcarea Populară”. Ideea este ca PDL să atragă în jurul său cât mai mulți sateliți, chiar dacă minusculi.

Scopul scuză mijloacele, iar scopul este de a șterge imaginea de partid obosit și de a-l prezenta drept unul dinamic și cu resurse politice. PDL vrea să se reinventeze și are nevoie stringentă de credibilitate. Pentru a obține acest lucru, liderii portocalii preferă calea mai ușoară: schimbă firma la partid. Nimeni din PDL nu se mai ocupă de buna guvernare și de politici publice serioase, cu toții sunt disperați să găsească formula politică „magică” care să-i mențină la suprafață.

În acest sens trebuie interpretată și dorința unora de a abandona culoarea emblematică a partidului. PDL a dezamăgit ca partid revoluționar – după model ucrainean –, așa-zisele reforme au eșuat rând pe rând, așa că portocaliul nu mai poate fi culoarea fericirii, și nici a victoriei electorale pentru PDL. Pe cale de consecință, partidul se reorientează și se revopsește, într-o încercare disperată de a păcăli din nou electoratul. Indiferent însă de culoarea gardului pedelist, românii sunt conștienți că înăuntru stă ascuns leopardul! Noua construcție, denumită „de dreapta”, a fost gândită în laboratoarele PDL și cu un alt scop: este momeala prin care se încearcă atragerea PNL și, implicit, destructurarea Uniunii Social-Liberale. Cum PDL nu mai are unde să crească din punct de vedere electoral, Mișcarea Populară are menirea de a șubrezi poziția USL. Astfel, se pune la dispoziția liberalilor nemulțumiți de actuala conducere o barcă ideologică în care să poată sări fără prea mari remușcări. Guvernarea lui Traian Băsescu și Emil Boc s-a sprijinit și până acum pe dezertori și trădători. PDL nu face altceva decât să continue această linie și să se salveze de la naufragiu cu ajutorul lichelelor.

Alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, coroborată cu comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, constituie alte două mișcări politice menite a asigura un avantaj partidului de guvernământ.

Alegerile într-un singur tur avantajează clar actualii ocupanți ai fotoliilor de primar. Aceștia, prin resursele politice și economice pe care le controlează, vor porni în cursa electorală cu prima șansă în fața oricărui contracandidat, indiferent de la ce partid va candida acesta. Numai așa, PDL își va putea păstra cei 30% din primarii României, altfel, nu are nicio șansă.

Pe de altă parte, comasarea alegerilor are drept obiectiv deturnarea atenției electoratului de la problemele reale ale țării, de la incompetența guvernanților de la PDL. Adăugați aici și inițiativa sistemului electoral bazat pe vot majoritar pur și avem puzzle-ul aproape complet. Actualii guvernanți nu mai vor ca în alegeri să se vorbească despre partide și Guvern, știind că aici PDL pierde clar în fața USL, ci doresc să mute accentul pe oameni. În alegerile locale se votează oameni, și nu partide. La fel și în cazul votului uninominal, se merge pe ideea că electoratul își va alege parlamentarul nu în funcție de partidul din care provine acesta, ci în funcție de alte calități mai personale ale candidatului: notorietate, încredere, putere financiară etc. PDL preferă orice altceva, însă nu vot politic.

Strategii PDL au mai gândit și alte măsuri menite a le oferi un avantaj nemeritat. Votul prin corespondență al diasporei este cea mai străvezie măsură prin care PDL încearcă să fure votul românilor. Un sistem gestionat doar de instituțiile statului controlate de PDL și care exclude controlul democratic al opoziției nu poate decât să ne ducă cu gândul la tentativa PDL de a frauda – din nou! – alegerile. Ca să rămână la putere, PDL a dovedit că nu se dă îndărăt nici măcar de la ilegalitățile cele mai vădite. Alegerile parțiale de la Neamț de anul acesta au arătat cel mai bine disponibilitatea și „meșteșugul” reprezentanților PDL în astfel de metode neortodoxe și ilegale.

La trei ani după ultimele alegeri, aproape toate neregulile raportate atunci de opoziție au rămas nesancționate, deși, în majoritatea cazurilor, încălcarea legii a fost flagrantă. În județul Bihor, de exemplu, în 2009, s-au înregistrat 415 cazuri de încălcare a legislației electorale. Dintre acestea, numai unul singur a fost trimis în justiție. Este vorba despre cazul unei activiste PDL, membră într-o secție de vot din Oradea, care a pus ștampila în locul a 11 persoane. În mod paradoxal, deși și-a recunoscut vina în fața anchetatorilor, PDL a făcut scut în jurul ei, iar femeia este și astăzi membră de partid. Ce au învățat activiștii PDL din acest caz? Cine vrea să fure voturi pentru partid o poate face fără nicio teamă, căci riscul de a fi prins și pedepsit e unul redus, în comparație cu recompensa și „solidaritatea” oferite de partid.

Există deja semnale că și anul viitor PDL vrea să procedeze la fel. Reprezentanții partidului din secțiile de votare vor avea din nou sarcina să introducă în urne cât mai multe buletine de vot în locul celor care nu se prezintă la votare. Frauda PDL nu se va opri însă aici! Cu o populație dezinteresată de politică și sărăcită în mod sistematic de

guvernanți, activiștilor PDL nu le va fi greu să cumpere votul, mai ales că pușculița de partid este plină de bani gheață adunați din contractele preferențiale acordate clientelei PDL.

Am încercat să analizez toate aceste practici nedemocratice și ilegale ale PDL, în primul rând, pentru a ne pune în gardă în pregătirea viitoarelor alegeri și pentru a le arăta și acestora că știm toate acțiunile lor și le înțelegem. Trebuie să fim conștienți că în 2012 nu ne vom confrunta doar cu un partid aflat la butoanele puterii, ci vom avea în față un adversar disperat să nu piardă. Un eșec electoral pentru mulți pedeliști ar însemna un dezastru, pentru foarte mulți va însemna pușcăria. Ar fi un dezastru și pentru toți incompetenții cocoțați în funcții publice, pentru toți infractorii care au fraudat alegerile, pentru toți corupții care au țepuit bugetul statului. Toți aceștia nu vor să lase din mâini frâiele puterii și, pentru asta, sunt dispuși să facă orice.

Disperarea pedelistă însă va fi contracarată printr-o mobilizare și organizare exemplare și printr-o atitudine civică activă.

Doresc să le transmit, în final, că orice vor încerca este degeaba.

Mulțumesc.

Laurențiu Florian Coca

#48274

Mulțumesc, domnule președinte. Mulțumesc, stimați colegi.

Declarația mea politică de astăzi se numește: „Succesul economic și european polonez și eșecul românesc. Învățăminte ale modelului polonez.”

Stimați colegi,

În sesiunea trecută am prezentat o declarație politică în care mă întrebam de ce bulgarii reușesc acolo unde noi aveam doar eșecuri. Era vorba de faptul că bulgarii stau mult mai bine la absorbția fondurilor europene, că au a doua cea mai mică rată de plată a datoriei externe, raportată la PIB, că au îndeplinit condițiile pentru adoptarea monedei euro, că firmele românești își fac sediile la Ruse și la Sofia și că românii își înregistrează mijloacele de circulație auto în țara vecină. Explicația constă, în esență, în aceea că bulgarii se bucură de o guvernare competentă, care face, într-adevăr, ceea ce trebuie, și nu se laudă cu așa ceva, pentru că au la finanțe un economist de notorietate europeană.

În ultimul an, s-au strecurat și prin mediile românești informații despre succesele Poloniei și am vrut să văd cum stau lucrurile și să compar cu realitățile românești.

E adevărat, Polonia pare a fi un model de guvernare care a evitat criza financiar-economică, care a înregistrat creștere economică în timpul în care cele mai multe țări europene și chiar Statele Unite ale Americii au suferit contracții și austeritate. Diferența aceasta frapează, dar la noi frapează și un alt lucru, anume, atunci când reprezentanții puterii de la București și lăudătorii lor vorbesc despre criză, ei se raportează nu la Polonia, ci la Grecia. Oare de ce? Pentru că românii ar trebui să cunoască nu numai cele mai negative exemple, nu numai unde criza face cele mai mari ravagii sociale și politice, ci și pe cele la care s-au găsit soluții pozitive. Guvernanții noștri vor să acrediteze ideea că la noi e mai bine decât la alții. Da, e mai bine pentru clientela puterii, nu pentru toți românii. Să revenim la câteva aspecte asupra ceea ce se conturează a fi modelul polonez.

Câteva asemănări între cele două țări ne îndreptățesc să ridicăm această comparație. Este vorba de state care au cunoscut experiența comunistă a Tratatului de la Varșovia și influența sovietică, au ieșit cam în același timp de sub influența acestora și s-au atașat de lumea occidentală, cu economie de piață, de Uniunea Europeană și de NATO. Apoi, amândouă sunt situate la granița estică, una în nord, la Marea Baltică, iar cealaltă în sud, la Marea Neagră.

Ambele au un interes comun de integrare mai profundă într-o Europă unită, puternică și prosperă, dar, din păcate, asemănările țin, mai ales, de aspectele exterioare. Felul în care cele două țări au răspuns cerințelor interne și europene diferă și, de aceea, sunt puține șanse ca exemplul polonez să aibă vreo influență asupra guvernării românești.

Din anul 2009, România a intrat într-o spirală a involuției din ce în ce mai rău. PIB-ul său a pierdut aproape zece procente în anii 2009 și 2010, iar, din punct de vedere social, anul 2011 se arată mai prost decât ceilalți doi precedenți. Guvernanții români au luat cele mai dure, dar și cele mai ineficiente măsuri de austeritate, fără echivalent pe plan european. Gestionarea cinică și iresponsabilă a țării face din România un exemplu negativ, cu o situație și o imagine tot mai proaste pe plan european.

Spre deosebire de acesta, exemplul polonez este unul pozitiv:

1. A cunoscut o creștere continuă, timp de 15 ani.

2. Chiar și în acest an, până în septembrie, înregistrase

o creștere de 4,3%.

3. Este campioană la absorbția fondurilor europene.

4. Societatea poloneză este mai stabilă, s-a integrat în

toate structurile euroatlantice.

5. Deține, pentru șase luni, președinția Uniunii Europene, are o imagine europeană de prestigiu și un cuvânt puternic, bine receptat și ascultat în acest cadru.

6. Pe timpul președinției poloneze a Uniunii Europene, elita politică a Poloniei a dovedit că știe ce vrea, știe ce are de făcut și reprezintă o voce cu autoritate în Uniune. A dat și un președinte al Parlamentului European, pe domnul Jerzy Buzek.

Se pune acum întrebarea: de ce diferă atât de radical cele două tipuri de demersuri și de rezultate?

Răspunsul corect poate fi conturat dacă ne uităm la oamenii care conduc cele două state, la diferențele de abordare, de gândire, de comportament care îi caracterizează. Polonezii au un prim-ministru, domnul Donald Tusk, care guvernează cu siguranță o societate în progres economic, cu un discurs de nivel european clar, pentru ca întreaga comunitate să acționeze solidar în fața crizei, pentru salvarea euro, cu politici antiinflaționiste. Dacă există un succes al acestei guvernări, acesta ar putea fi identificat în utilizarea celor peste 60 de miliarde de euro din fondurile europene, ceea ce presupune o administrație profesionistă.

Spre deosebire de elita politică poloneză, guvernanții României au recurs și continuă să aplice politizarea excesivă a administrației publice, prin repartizarea discreționară a finanțelor bugetare, divizarea societății, dovedind o închistare în gândirea politico-economică centrată pe austeritate sterilă și tăierea din veniturile celor mai săraci dintre români. Efectul combinat al incapacității administrative de la nivel central și local cu miopia puterii în a-și asuma o perspectivă dincolo de interese electorale și cu impactul crizei, fiecare în parte și toate la un loc, au generat situația dezastruoasă a României din orice punct am privi-o – economic, politic, social, cultural –, al prezentului, dar și al viitorului, dacă o schimbare fundamentală nu se va produce în guvernarea țării.

Rezultatele și imaginea pe care Polonia le-a realizat până în prezent au înălțat-o la un nivel superior, pentru care merită

toată aprecierea noastră. Totodată, ele trebuie să ne conștientizeze faptul că politica puterii actuale din România s-a dovedit falimentară. Continuitatea în același fel, de la președinte până la ultimul prefect, director și funcționar pus politic, ne va aduce alte și alte dezamăgiri, eșecuri, marginalizări și rămâneri în urmă, pe care, pe timp ce trece, ne va fi tot mai greu să le surmontăm. O astfel de politică ne-a întunecat nu numai prezentul, ea se zvârcolește să fure și viitorul românilor.

Vă mulțumesc.

Valentin Gigel Calcan

#55339

Declarația politică se intitulează „Programul «Casa Verde» – o necesitate”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, denumit popular programul „Casa Verde”, a fost demarat în anul 2010. Programul are ca scop îmbunătățirea calității aerului, apei și solului prin reducerea gradului de poluare cauzată de arderea lemnului și a combustibililor fosili utilizați pentru producerea energiei termice folosite pentru încălzire și obținerea de apă caldă menajeră.

„Casa Verde” este al doilea proiect de succes al Administrației Fondului pentru Mediu, alături de programul „Rabla”, ambele având impact direct asupra cetățeanului.

Prin finanțarea nerambursabilă din Fondul pentru mediu a programului „Casa Verde” se încurajează utilizarea sistemelor care folosesc sursele de energie regenerabilă, nepoluante.

Acest program, care se adresează persoanelor fizice și juridice, constă în acordarea unor sume fixe din bugetul Fondului pentru mediu. Practic, 90% din suma necesară achiziționării și montării panourilor este suportată de stat și restul de 10% de beneficiar.

Programul „Casa Verde” a avut un mare succes anul trecut, oferind la mii de familii posibilitatea achiziționării de sisteme de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire. Prin acest program, solicitanții au putut primi până la 6.000 de lei pentru instalarea de panouri solare, până la 8.000 de lei pentru instalarea de pompe de căldură și până la 6.000 de lei pentru instalații de producere a energiei termice pe bază de peleți, brichete, tocătură lemnoasă, precum și orice fel de resturi și deșeuri vegetale, agricole, forestiere și silvice. În sesiunea din 2010, în cadrul programului „Casa Verde” pentru persoanele fizice, au fost depuse 18.361 de dosare de finanțare, din care 16.591 au fost aprobate. Din cele aprobate, la mijlocul lunii august 2011, 6.922 de cereri erau deja la decontare, lucrările fiind încheiate.

Bugetul alocat programului „Casa Verde” pentru anul 2011 este de 100 de milioane de lei, fiind distribuit la nivelul fiecărui județ în funcție de numărul de locuitori ai acestuia.

„Fondurile alocate pentru programul «Casa Verde» vor fi suplimentate, pentru că acesta este un program de succes, un sprijin pentru cetățean”, a declarat ministrul mediului și pădurilor László Borbély.

În ceea ce privește județul Dâmbovița, în anul 2011 s-a constatat o creștere a interesului cetățenilor în vederea înscrierii în acest program, concretizat prin numărul mare de dosare înregistrate la sediul ARPM Dâmbovița, într-un timp foarte scurt. În acest an s-au înregistrat 490 de dosare, depășindu-se numărul de înscrieri față de sesiunea din 2010, când au fost depuse 204 dosare, din care 184 au fost aprobate.

Ministrul László Borbély a menționat că „atât programul «Casa Verde», cât și «Rabla» vor continua și anul viitor, deoarece să investim într-un mediu sănătos este obligația României, dar și obligația noastră, a fiecăruia dintre noi. 40.000 de case și familii vor putea să folosească energie regenerabilă pentru a ajuta natura, a proteja mediul și pentru a plăti mai puțin. «Casa Verde» este un program prin care câștigă și omul, dar și mediul.”

Alexandru Mocanu

#58739

Declarația politică este intitulată „Bătălie cruntă pe hoitul «Realității TV»!”.

Pentru cei care urmăresc subiectul, bătălia dintre Sorin Ovidiu Vîntu (SOV) și Sebastian Ghiță (SG) pentru controlul „Realitatea TV” a continuat miercuri, 5 octombrie, când administratorul judiciar al „Realitatea Media”, societatea „Rovigo” SPRL, a denunțat contractul de management semnat cu „Asesoft Internațional” – SA, firma lui SG.

Motivarea deciziei este „maximizarea patrimoniului debitoarei”, pentru care Legea insolvenței spune că, „în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar poate să mențină sau să denunțe orice contract”. Adică exact ceea ce a urmărit Elan Schwartzenberg (ES), când în septembrie anul curent a cerut intrarea în insolvență a „Realitatea Media”, cumpărată de la SOV. Cum el nu-l putea îndepărta pe SG din „Realitatea”, a ales s-o facă prin intermediul administratorului judiciar.

Teoretic, pare că SG a fost scos din joc. Practic, el mai poate face câteva mișcări, chiar dacă, oficial, a anunțat doar una: înscrierea la masa credală, poziție din care, deținând peste 51% din creanțe, va putea cere falimentul „Realitatea Media”, adică închiderea uneia dintre haznalele de dezinformare din mass-media românească.

Dar beligeranții mai au de dat niște bătălii. Ceea ce a început atunci când SOV a făcut un „desant” cu căruciorul și bodyguarzii în studiourile „Realitatea TV”, pentru a-i băga mințile în cap lui SG, a continuat prin lovituri succesive și reciproce. Ceea ce părea a fi o glumă s-a dovedit a fi un conflict serios, mai ales după episodul interceptărilor cu crimele lui SOV din dealurile Moldovei și încarcerarea „golănașului” într-o celulă din Rahova.

Conform declarațiilor lui Gheorghe Piperea, avocatul „Realitatea Media” și apropiat al lui SOV, mișcarea lichidatorului judiciar are „efect imediat”, iar „singurul drept pe care îl are SG este de a cere o despăgubire, care, de fapt, nu e decât o declarație de creanță la masa credală. Dacă i se acordă de către instanță, va fi înregistrat și așteaptă la coadă cu toți ceilalți creditori.”

Reacția lui SG a fost pe măsură, el afirmând că „singurul drum pe care îl văd pentru compania lor este falimentul. «Asesoft Internațional» ar deveni cel mai mare creditor, cu peste 51% din creanțe, și va cere falimentul”. În plus, SG a spus că jocul va continua, deoarece a pregătit o alternativă la ventilatorul lui SOV. „Oricum, Asesoft are o licență tv și poate emite cu sau fără opoziția domnilor SOV și ES.” El a înființat o altă firmă, „RTV Satellite Net”, pe care a transferat majoritatea angajaților de la „Realitatea TV”, ajungând în situația hilară ca angajații de la „Realitatea TV” să figureze pe două state de plată.

Conform unor pagini de media apropiate lui SOV, „onorabilul” SG intenționează să lanseze un nou post tv, prin intermediul unei „firme de casă” a lui Victor Ponta, „Ridzone Computers” din Târgu Jiu, liderul PSD fiind un bun amic al lui SG.

Penultima mișcare a fost făcută în urmă cu trei săptămâni de însuși pușcăriabilul SOV, care, prezent într-o sală de judecată, a dat jurnaliștilor niște dosare compromițătoare la adresa lui SG, care conțineau note ale ANAF adresate unor instituții ale statului (Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și DNA), plus niște înregistrări confuze din care ar rezulta că SG ar fi atentat la viața lui SOV.

A urmat apoi 5 octombrie, mutarea făcută de lichidatorul judiciar „Rovigo”, o firmă aleasă parcă special pentru a i se aplica lovitura decisivă lui SG.

Pare ciudat că acestă luptă se dă între SOV – susținătorul necondiționat al lui Geoană la prezidențialele din 2009 și care, ulterior, forțat de împrejurări, l-a adoptat în silă pe Victor Ponta – și SG, un vechi și statornic prieten al lui Ponta. Nu trebuie să fii mare analist ca să observi că SOV nu dă doi bani pe „cârlanul” Ponta.

Oricum, stați pe aproape, bătălia se întețește. N-am să spun „întărâtă-i, drace!”, pentru că nu mă interesează câtuși de puțin soarta hoitului „Realității TV”! Spun doar că s-a ajuns prea departe pentru ca finalul să fie... „pupat Piața Independenței”! Sau cine știe?

Augustin Daniel Humelnicu

#62934

Declarația politică se intitulează „Panoul cu «Așa da, așa nu!»”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Regret câteodată că nu avem și noi aici, la Parlament, ca în vremuri de demult, un panou cu „Așa da, așa nu!”. Nu, nu am nostalgia acelor timpuri, dar măcar prin sentimentul de rușine de atunci să se mai poată face ordine în morala unora dintre colegii noștri.

Mă refer aici la evenimentele din ultimele săptămâni, când, din păcate, din dorința de a bloca orice lege inițiată de putere, PSD și PNL au stopat adoptarea legilor la Senat, indiferent dacă acestea sunt stringente pentru România.

Senatorii opoziției pur și simplu nu mai doresc să legifereze, ceea ce înseamnă că nu își fac treaba pentru care românii i-au trimis în Parlament. Opoziția dovedește astfel că nu mai ține seama de interesul național, blocând legi importante precum cea a asistenței sociale, convenită de Guvern cu instituțiile financiare internaționale.

Sincer, nu știu care este adevăratul motiv pentru care te poți împotrivi Legii asistenței sociale, reformării sistemului de asistență, nu prin vot contra, ci printr-o tărăgănare la nesfârșit a luării unei decizii. Nu înseamnă altceva, din punctul meu de vedere, decât că nu vrei să schimbi un sistem injust în care primesc aceleași ajutoare și cei care merită, și cei care nu le merită. Se pare că PSD și PNL doresc ca sistemul să rămână în continuare la fel din motive pur electorale, dorind să păstreze privilegiul primarilor pesediști de a acorda ajutoare pentru voturi.

Și de aceea, cum spuneam la început, aș dori acel panou, pentru că poate mai există măcar o mică fărâmă din acel bun-simț la care tot apela domnul Crin Antonescu în campania sa. Dar, din păcate, mi-e frică de faptul că și acel lucru a fost doar un simplu slogan de campanie, o propoziție superficială, apropo de acuzele aduse de colega liberală Adriana Săftoiu șefului ei de partid. Citez: „Domnul Crin Antonescu e atât de superficial, de vizibil refulat, încât, practic, ar trebui să întorci pagina și să îți vezi de treabă.”

Da, dar ce te faci când dumnealui nu-și vede nici măcar de treaba lui din Senat, fiind primul dintre cei care boicotează ședințele prin absență? Crin Antonescu nu dă dovadă decât de faptul că își continuă cariera politică pe aceleași două coordonate care l-au consacrat: de chiulangiu și de contestatar de profesie. Un astfel de lider ar duce România, cu viteză, spre prăpastie.

Dar să lăsăm capitolul „Așa nu!” și să vă spun pe cine aș trece eu la „Așa da!”.

Colega noastră Anca Boagiu, actualmente ministrul transporturilor, și-a propus ca până la finele anului companiile feroviare de stat să absoarbă 2,3 miliarde de euro din fonduri europene, reprezentând întreaga sumă alocată României pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare.

Infrastructura feroviară este una dintre prioritățile Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, mai ales prin prisma obiectivului de eliminare a pierderilor CFR. Avem o infrastructură învechită în acest moment, dar fonduri europene disponibile pentru aducerea ei la zi. Nu degeaba rapidul face acum doar două ore și jumătate de la București până la Constanța, iar cât de curând același interval de timp îl va avea și până la Brașov.

Pe de altă parte, într-un an, ministrul Boagiu a dat în folosință mult mai mulți kilometri de autostradă decât celebrii 4 kilometri ai PNL-ului din mandatul trecut. Deci iată un exemplu de „Așa da!”.

În concluzie, domnilor colegi din opoziție, cu sau fără panou, luați exemplul doamnei ministru Anca Boagiu și faceți ce trebuie pentru România, pentru că de asta sunteți plătiți de cetățenii români.

Dorin Păran

#66598

Declarația politică este intitulată „Necesitatea redeschiderii mineritului”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Susțin în fața dumneavoastră o declarație politică axată pe problema redeschiderii mineritului.

Județul Hunedoara este unul dintre județele în care se poate discuta despre problema mineritului nu doar la modul general, ci la modul particular. Avem zona Văii Jiului, cu minele de la Petrila, Uricani, Aninoasa, minele din zona Brad etc. Fiecare reprezintă o parte dintr-un trecut, dar, sper eu, și dintr-un viitor.

Mii și mii de oameni și-au dus existența din minerit. Familii întregi au trăit de pe urma minelor în această zonă. România are o tradiție a mineritului de veacuri. Important și interesant este ce se va întâmpla de-acum înainte, respectiv viitorul. Doamnelor și domnilor senatori, Trebuie redeschis mineritul!

Potrivit Ministerului Economiei, toate minele de cupru, aur și argint au fost închise întrucât deveniseră nerentabile, tehnica și tehnologia de exploatare și de preparare a minereurilor fiind învechite și cu randamente foarte mici. De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, activitatea de extracție nu a mai putut fi subvenționată.

În domeniul aurului și argintului, există 8 zăcăminte închise: Valea Roșie – închis în 1997, Sofia – închis în 1995, Aurum – închis în 1997, Wilhelm – închis în 1991, Ilba (Purcăreț, Firizan, Mihai Nepomuc) – închis în 2006, Nistru (Coroana de aur, Galbena Lăpușna, Mihai Dumbrava) –

zăcământ polimetalic aurifer închis în 2006, Barza – închis în 2006 și Baia de Arieș – închis în 2004. În domeniul aurului și argintului, nu există nicio mină deschisă.

În domeniul cuprului, sunt 16 zăcăminte închise: Venera, Firizan, Valea Roșie – închise în 1997, Anton II, Băița – închise în 1996, Nistru, 9 Mai, 11 Iunie – închise în 1992, Dealu Negru – închis în 1998, Mihai Nepomuc – închis în 1996, Băiuț-Cizma – zăcământ polimetalic cuprifer închis în 2006, Deva – închis în 2003, Vețel – închis în 2005, Bălan – închis în 2006, Altîn Tepe – închis în 2003, Valea Morii Nouă – închis în 2000, Fundu Moldovei – închis în 2004, Leșu Ursului – închis în 2006, Florimunda – închis în 1999, Vărad – închis în 2002 și Suvarov, Valea Mare – închis în 2005.

În domeniul cuprului, există și mine deschise, acestea fiind în perimetrele Roșia Poieni, unde potențialul este estimat la 1,5 milioane de tone de minereu pe an, și Moldova Nouă, unde se estimează un potențial de un milion de tone de minereu pe an.

Consider că este oportun să se ia în calcul de către cei abilitați o nouă tehnică și tehnologie de exploatare și de preparare a minereurilor, în vederea redeschiderii și reabilitării minelor. Tehnica și tehnologia fiind învechite, randamentul dat este, automat, foarte mic. Putem, astfel, crea noi locuri de muncă și putem, de asemenea, să reconstruim o latură importantă a industriei, care să susțină puternic economia.

Turismul și mineritul pot constitui în multe zone din țară un factor de dezvoltare și un pol de progres comunitar. Doresc să subliniez însă un lucru: progresul economic nu exclude protecția mediului înconjurător și păstrarea habitatelor. Vă mulțumesc.

Petru Filip

#69823

Declarația politică se intitulează „Amânarea dezbaterii Legii asistenței sociale – un moft politic”. În plenul Senatului, când adoptăm sau respingem un proiect de lege sau o propunere legislativă, încercăm să avem, de obicei, argumentele cele mai bune. Acesta este rolul Senatului, al Parlamentului, de a avea un proces legislativ de calitate și eficient. Boicotul, tergiversările, jocurile procedurale, dublate de cele politice, fac și ele parte din arsenalul de care dispun partidele în cadrul vieții parlamentare. Ceea ce nu este însă corect politic ține de o anumită atitudine de frondă gratuită, de mofturi politice care nu au un caracter constructiv. Amânarea dezbaterii Legii asistenței sociale în repetate rânduri și din motive neîntemeiate nu demonstrează decât neseriozitate politică.

Tergiversarea dezbaterii legii până aproape de termenul de adoptare tacită nu îmbunătățește conținutul legii și nu aduce nimic în plus care ar putea ajuta societatea românească. Dacă cineva ar fi avut de câștigat dintr-o astfel de manevră politică, atunci acțiunea ar fi fost justificată. Problema este că suntem în fața unui joc cu sumă nulă, din care niciunul dintre actori nu are de câștigat. Și astfel, vine întrebarea firească: ce fel de joc politic este acela în care niciun jucător nu are de câștigat și cui îi folosește?

Știm bine că Legea asistenței sociale are trei obiective majore: reducerea dependenței de stat a asistaților sociali, diminuarea numărului celor care încearcă să păcălească sistemul și diminuarea cheltuielilor. Scopul acestei legi este de a privi cetățeanul nu ca pe un individ asistat și neajutorat, ci ca pe unul care poate fi scos din starea de dependență și împins către o viață activă.

Beneficiile sociale acordate de noua lege a asistenței sociale au fost încadrate în patru categorii: prevenirea și combaterea sărăciei și a riscului de excluziune socială, susținerea copilului și a familiei, sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale și situații deosebite. Logica acestei legi este legată de eficientizarea sistemului de asistență socială și de ajutorul acordat acelora care chiar au nevoie de sprijin din partea statului.

Care ar fi motivele pentru care opoziția nu este de acord cu obiectivele și scopurile noii legi? Din câte știm, în cadrul Senatului au fost depuse amendamente. Unele au fost respinse, altele au fost aprobate. Au participat și coaliția de guvernare, și opoziția. Cu toate acestea, opoziția trage cu dinții de timp într-un mod nefolositor. Din nefericire, în asemenea condiții, nu partidul aflat la guvernare suferă, ci întreaga societate românească are de pierdut.

Florin Mircea Andrei

#72474

Declarația politică este intitulată „O viziune europeană asupra modernizării agriculturii”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

România avea anul trecut cel mai mare număr de exploatații agricole din Uniunea Europeană, de aproape 4 milioane de hectare, reprezentând o treime din totalul la nivel comunitar, în timp ce suprafața medie, de 3,4 hectare, este printre cele mai mici, depășind doar insulele Malta și Cipru.

România a absorbit 723,5 milioane de euro, prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), în acest an, ceea ce reprezintă o rată de absorbție de 99,67%, sumă plătită deja fermierilor sub forma plăților directe aferente anului 2010.

APIA a reușit o absorbție de 99,67%, adică 723,5 milioane de euro, care au fost deja plătite fermierilor sub formă de plăți directe, respectiv pe unitatea de suprafață, plăți pentru bovine în zone defavorizate și plăți pentru agricultura ecologică.

De asemenea, rata de absorbție a fost de 100%, respectiv 110 milioane de euro, pentru măsurile de piață implementate în România pe reconversie și restructurare în sectorul vitivinicol, ajutoare acordate persoanelor defavorizate, intervenție de piață, promovarea produselor agroalimentare pe piețe externe și apicultură.

Anul trecut rata de absorbție a fost de 99%, în 2011 de 99,67%, iar ținta pentru 2012 este de 100%.

Agricultura trebuie sprijinită de stat și în următorii ani, pentru că poate atenua orice fel de criză care ar apărea la nivel național și internațional.

În acest domeniu, este util și necesar să facem front comun, indiferent de culoarea politică. Agricultura nu primește mulți bani. Abia în ultimii ani am reușit să ne așezăm pe o finanțare corectă a sistemului agricol. Cel puțin 2-3 ani va trebui să se mai ducă bani spre agricultură din bugetul național.

România a obținut în acest an producții foarte bune la grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță.

Cu ocazia lansării propunerilor legislative ale Comisiei Europene privind viitorul Politicii Agricole Comune după 2013, a fost publicat studiul „O viziune europeană asupra priorităților modernizării sectorului agrorural din România”.

Scopul principal al studiului este acela de a realiza o radiografiere a situației sectorului agrorural din România și a identifica o serie de măsuri-cheie în vederea modernizării acestuia, în acord cu orientările de reformă ale Politicii Agricole Comune.

Astfel, recomandările constau în:

– reformarea profundă a structurii exploatațiilor agricole românești – prin stimularea dezvoltării fermelor de dimensiuni medii și reducerea numărului fermelor de subzistență, prin stimularea profesionalizării agriculturilor și a antreprenoriatului la nivel local, inclusiv prin programe de sprijin pentru tinerii fermieri, printr-o poziție fermă din partea României asupra redistribuirii echitabile a plăților directe;

– modernizarea spațiului rural și deblocarea potențialului său economic – prin realizarea unor proiecte de dezvoltare a infrastructurii critice în mediul rural, prin utilizarea complementară a fondurilor pentru dezvoltare rurală și a fondurilor structurale și de coeziune, prin promovarea agriculturii organice, a turismului tradițional și ecologic și a produselor românești la nivel european;

– simplificarea administrativă și coordonarea interinstituțională – prin dezvoltarea unei viziuni strategice coerente și de lungă durată, prin simplificarea procedurilor birocratice și extinderea cofinanțărilor din partea statului român, printr-o mai bună interacțiune între instituțiile românești și cele de la Bruxelles și prin participarea la dezbaterea asupra reformei agrorurale a tuturor actorilor interesați (asociații profesionale, ONG-uri, mediul academic).

Stimați colegi,

Consider că reforma post-2013 a Politicii Agricole Comune este o șansă pentru România nu doar de a se afirma și de a contribui la crearea strategiei de viitor a uneia dintre cele mai importante și consistente politici europene din punct de vedere financiar, dar și de a-și reforma, prin prisma noilor orientări ale PAC, propriul sector agricol, cât și spațiul rural în ansamblul său.

Mihai Niță

#76624

Declarația politică se intitulează „17 octombrie – Ziua Mondială pentru Eradicarea Sărăciei”.

La sfârșitul acestei luni, populația globului va ajunge la 7 miliarde. În ultima perioadă, ritmul de creștere a fost de circa un miliard la 12 ani. Îngrijorător nu este ritmul acestei creșteri, ci faptul că, la nivel mondial, factorii de răspundere n-au avut capacitatea să asigure nici măcar resursele necesare de hrană pentru toți locuitorii planetei. Și asta, în condițiile când malnutriția produce de multă vreme milioane de victime. În prezent, la fiecare cinci secunde un copil moare de foame pe planeta noastră. Turta de noroi amestecat cu resturi de zarzavat a ajuns unicul fel de mâncare pentru oameni, care trăiesc în mileniul trei, în era calculatorului și a explorării spațiului cosmic.

Ca să înțelegem mai profund această tragedie, aș pune o întrebare: câți dintre oamenii înstăriți din România și din întreaga lume au avut nefericita ocazie să cunoască personal starea cumplită provocată de o înfometare îndelungată? Câți dintre noi au fost vreodată disperați la gândul că nu întrevăd nicio perspectivă imediată pentru procurarea hranei?

În astfel de cazuri, luciditatea nu se mai află la îndemâna omului, iar despre moralitate nici nu se poate vorbi. Foamea cronică produce abrutizarea și dezumanizarea la modul absolut. Peste un miliard de oameni se află actualmente în această stare pe planeta ai cărei locuitori cu drepturi și obligații egale suntem și noi.

Dar aceste constatări nu sunt menite doar să ne îngrijoreze, ci să ne provoace la atitudine, la angajare, la hotărâri care să determine gesturi concrete din partea întregii lumi civilizate pentru a veni neîntârziat în ajutorul celor condamnați la suferință și la moarte prin înfometare. Fiecare secundă de tergiversare înseamnă mai multă tortură, mai mulți oameni morți din cauza malnutriției. Nu putem opri dintr-odată drama lor, dar le putem ameliora suferința, îi putem ajuta să scape, apoi, prin forțe proprii, de condamnarea la care sunt supuși pe nedrept. Singura vină a acestor veritabile cadavre ambulante este aceea de a se fi născut în anumite zone ale planetei. Nu e drept ca ei să se chinuie și să moară din acest motiv, chiar sub ochii noștri, după cum nu este meritul nostru, al celorlalți, că ne-am născut în zone bogate și civilizate. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a apreciat faptul că unele organizații neguvernamentale, cum ar fi Mișcarea Internațională ATD Lumea a Patra, cu sediul în Franța, se implică în activități dedicate eradicării sărăciei extreme. Drept urmare, Adunarea Generală a decis ca data de 17 octombrie să fie instituită ca Zi Internațională pentru Eradicarea Sărăciei.

Scopul acestei zile este să atragă atenția asupra nevoii de a eradica sărăcia în toate țările, mai ales în cele în curs de dezvoltare. Economiștii apreciază că o comunitate globală care poate aloca sute de miliarde pentru a redresa bănci ar trebui să ofere măcar o fracțiune din acea sumă pentru lupta împotriva foamei. Există temeri referitoare la criza financiară, din cauza căreia numărul donatorilor va fi mai mic.

Economistul american Jeffrey Sachs este convins că „oamenii care au ceea ce le trebuie pentru a trăi ar trebui să fie gata să cheltuiască 1% din venitul lor pentru a-i ajuta pe cei care nu au lucrurile necesare supraviețuirii”. Ar fi o dovadă minimală a solidarității umane cu care toți suntem datori, în numele vieții.

Poate părea surprinzător să constatăm că răspunsul pozitiv la o atare campanie de ajutorare ar veni mai ales din partea celor care duc un trai modest, decât din partea celor foarte avuți. Cei care nu au totul la îndemână se solidarizează mai degrabă cu cei care nu au nimic. Cei cu burțile pline nu mai au timp, din păcate, să se gândească și la cei care mor de foame.

Ar fi timpul să ne trezim la realitate, înainte ca legea lui Malthus să-și demonstreze valența, înainte ca, din lipsă de realism și solidaritate umană, să constatăm că pericolul decimării pândește întreaga populație a globului, indiferent de starea socială sau materială actuală.

Ajutorarea celor peste un miliard de oameni care supraviețuiesc cu mai puțin de un dolar pe zi presupune nu numai măsuri sociale. Programele de care au nevoie aceste populații trebuie să includă planuri de creștere economică, politici macroeconomice de stabilizare, reforme structurale. Instituțiile internaționale și guvernamentale, precum și asociațiile nonguvernamentale, trebuie să se grăbească în implementarea unor astfel de măsuri, posibile și benefice în momentul actual, pentru că revigorarea unor activități economice și de reabilitare a mediului natural din țările afectate poate reflecta, ulterior, avantaje surprinzătoare pentru întregul mapamond.

Săracii lumii au potențial de resurse diverse, mai ales resurse umane, ignorat, dar valorificabil pentru un beneficiu comun, în cazul în care programele la care facem apel își vor dovedi eficiența. Măcar în acest mod dacă acceptăm să privim lucrurile, și tot vom constata că niciun efort nu merită precupețit când ne referim la salvarea de vieți nevinovate, știind bine că există pârghiile tehnice care trebuie puse în funcțiune. În caz contrar, mai curând sau mai târziu, va veni momentul în care va trebui să explicăm copiilor și nepoților noștri de ce le-am lăsat o planetă bolnavă. La acel răspuns ar trebui să ne gândim acum.

Și poate ar fi sănătos să mai luăm în calcul un scenariu: ce-am face dacă, prin absurd, ne-am trezi aici cu acele ființe fantomatice de tip Auschwitz, defilând prin fața noastră?

Am putea privi în față, fără vreo jenă, copiii flămânzi, femeile și bătrânii cu coastele la vedere și ochii ieșiți din orbite? Am avea ce să ne reproșăm măcar atunci?

Undeva, unde putem ajunge ușor cu gândul, o mulțime de oameni flămânzi și disperați așteaptă ajutorul nostru. Câteva inițiative din partea noastră ar fi salvatoare pentru mulți dintre ei. De pildă, acel 1% despre care vorbea Jeffrey Sachs ar fi o primă soluție.

Constantin Tămagă

#82649

Declarația politică este intitulată „Europa nu ne vrea”. Domnule președinte, Stimați colegi,

Aș vrea să vă rețin atenția astăzi cu o problemă supramediatizată, analizată pe toate fețele – eșecul Schengen.

Stăm în continuare cu mâna întinsă la poarta Europei. Nu are nicio relevanță faptul că, geografic, suntem în Europa, că facem parte din cea mai importantă alianță politico-militară sau că suntem de patru ani în interiorul Uniunii Europene, ca membru cu drepturi depline.

În pofida acestor evidențe, suntem percepuți, în continuare, ca europeni de rangul doi, fratele cu probleme. Orice am face, nu ne vor la masa lor, iar unii ne-o spun direct: „v-am primit prea repede în Uniune, nu erați pregătiți”. Dacă legile de funcționare a Uniunii Europene ar permite excluderea unui stat membru ca necorespunzător spiritului european, România ar fi prima țară care efectiv ar fi dată afară.

Mai întâi, Franța și Germania nu ne-au vrut în Schengen, acum Olanda și Finlanda. Cine ne garantează că la anul, când se va pune din nou problema admiterii noastre, nu se va întâmpla la fel, ca alte țări să se opună?

Spaniolii nu ne mai primesc la muncă, francezii se plâng de infracțiunile comise de cetățeni români – ei nu fac deosebirea dintre romi și români –, englezii sunt îngroziți de bandele de tâlhari români care le-au invadat țara, italienii asociază cuvântul „român” cu „prostituate” și „criminali”. Cam acesta este, din păcate, locul nostru în Europa. Iar noi nu facem nimic!

Imediat după anunțul oficial că nici de data asta România nu este primită în rândul țărilor care au semnat Tratatul de la Schengen, politicienii de la putere au început să ne explice cât de nedrepți sunt olandezii și finlandezii față de noi.

Eșec total rușinos, dar nimeni nu plătește!

După opinia mea, acum plătim toți pentru politizarea excesivă a diplomației românești. Orice s-ar spune, principalul vinovat este, de departe, ministrul Teodor Baconschi. Reținerile Olandei și Finlandei nu sunt de dată recentă. Am avut o primă întâlnire în martie, normal ar fi fost ca toate energiile să se concentreze asupra acestei situații. Toți factorii politici implicați ar fi trebuit să se ocupe numai de asta. Dar l-a văzut cineva pe domnul Baconschi negociind cu omologul său olandez sau cu oficialii finlandezi? Nu, pentru că asta nu s-a întâmplat! Domnia Sa are alte sarcini și preocupări, votul prin corespondență, spre exemplu, ca și cum votul românilor din străinătate ar ține de resortul diplomației.

Întreb din nou, retoric: l-a văzut cineva pe ministrul Igaș plecând la Haga ori la Helsinki, îngrijorat de poziția intransigentă a celor două țări? Nu, pentru că nici asta nu s-a întâmplat. Domnul Igaș se gândește doar la disponibilizările din ministerul pe care îl conduce. Despre Schengen repetă obsesiv, până la ridicol, în ciuda evidențelor, că România se va afla acolo.

Dar a făcut ceva domnul Igaș în privința stopării migrației infractorilor? Eu cred că acești miniștri n-au ce căuta în Guvern, trebuie demiși imediat pentru incompetență.

Și nici poziția președintelui Băsescu nu mă mulțumește. Ce înseamnă, de fapt, această asumare a eșecului, dacă nu un gest inutil, lipsit de consistență?

Marian Cristinel Bîgiu

#89512

Doamnelor și domnilor,

Ziua de 17 octombrie a fost declarată drept Zi Mondială pentru Eradicarea Sărăciei Extreme, prin Rezoluția 47/196 din 22 decembrie 1992 a Adunării Generale a ONU.

Scopul acestei zile este să atragă atenția asupra nevoii de a eradica sărăcia în toate țările – mai ales în cele în curs de dezvoltare –, nevoie care a devenit o prioritate a dezvoltării.

Sărăcia omoară anual peste 5 milioane de copii în lume și este un pericol pentru sănătatea a milioane de români. În România, rata sărăciei este de aproximativ 23%, potrivit celor mai recente date furnizate de FDSC. România este unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care cheltuiește cel mai mic procent din PIB (14%) pentru protecția socială, față de o medie a UE de 27%.

Pe de altă parte, procentul alocat sistemului de sănătate din România este de aproximativ 3,8% din PIB, ceea ce ne plasează cu mult sub media europeană (7-8%) sau chiar sub media țărilor din Africa (5,9%).

România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește speranța de viață, care este de 72,7 ani, în medie, în comparație cu media Uniunii Europene, de 77,5 ani. Este o diferență de aproape cinci ani, potrivit raportului „Health at a Glance”, publicat în decembrie 2010 de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). România are, de asemenea, cea mai ridicată rată a mortalității infantile din Europa, cu 10 copii care mor la fiecare 1.000 de nașteri, o rată dublă față de media europeană.

În aceste condiții, Guvernul are obligația să ia măsuri urgente pentru eradicarea, în primul rând, a sărăciei extreme în România. Măsurile economice dezastruoase adoptate în ultimii trei ani nu au făcut decât să adâncească starea de sărăcie din România, iar guvernații par să nu fie deloc interesați de această problemă, în condițiile în care agenda lor cuprinde teme care nu au legătură cu viața reală a românilor.

PDL și partenerii săi sunt ocupați acum cu comasarea alegerilor, cu reorganizarea administrativ-teritorială și cu tot felul de scenarii care nu urmăresc altceva decât menținerea cu orice preț la guvernare. În acest timp, sute de mii de români suferă din cauza sărăciei, având un nivel de trai mult sub standardele europene.

Vă mulțumesc.

Vasile Nedelcu

#91794

## **Domnul Vasile Nedelcu:**

Declarația politică este intitulată „Avem nevoie de Legea asistenței sociale”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

De patru săptămâni tragem de timp. De patru săptămâni ne certăm în fiecare zi de plen pe tema Legii asistenței sociale. De patru săptămâni activitatea noastră este blocată. Și nu este normal, n-am fost aleși să venim aici ca să ne certăm, nu am fost votați ca să venim la un spectacol de prost gust, care are ca efect statul degeaba, pentru că unii nu vor să votăm o dată pentru totdeauna un sistem corect.

Legea asistenței sociale face dreptate pentru cei nevoiași. Nu v-ați săturat de atâția orbi care conduc mașini și totuși iau ajutor social? Nu v-ați plictisit de atâția posesori de mașini de lux și vile impunătoare care sunt „ajutați” – cu ghilimele de rigoare – de stat?

Singura explicație pe care o găsesc pentru opoziție este aceea că nici măcar nu au citit această lege, pentru că, dacă ar fi făcut-o, ar fi înțeles cât de importantă este, așa că voi încerca să vă explic eu, pe scurt, despre ce este vorba.

Proiectul de lege prevede – printre altele – că, în condițiile în care numărul solicitărilor este limitat sau în cazul în care nu dispun de resurse suficiente, autoritățile administrației publice locale pot încheia parteneriate pentru înființarea de servicii rezidențiale de interes intercomunitar pentru persoanele care au domiciliul/reședința în unitățile administrativ-teritoriale partenere. Autoritățile administrației publice locale pot decide, prin hotărâre de consiliu, schimbarea destinației serviciilor sociale existente numai în alte categorii de servicii sociale sau, în cazuri bine justificate, în servicii de educație, de sănătate sau de cultură.

|lice locale pot încheia parteneriate pentru înființarea de|Bădescu Iulian|absent| |---|---|---| |vicii rezidențiale de interes intercomunitar pentru|Bălan Gheorghe Pavel|prezent| |soanele care au domiciliul/reședința în unitățile|Belacurencu Trifon|prezent| |ministrativ-teritoriale partenere. Autoritățile administrației|Berca Gabriel|prezent| |blice locale pot decide, prin hotărâre de consiliu,|Berceanu Radu Mircea|prezent| |imbarea destinației serviciilor sociale existente numai în|Bîgiu Marian Cristinel|absent| |categorii de servicii sociale sau, în cazuri bine justificate,|Bîrlea Gheorghe|absent| |ervicii de educație, de sănătate sau de cultură.|Blaga Vasile|prezent| |Mai mult, autoritățile locale constituie în bugetul propriu un|Boagiu Anca Daniela|Guvern| |d de asistență socială pentru plata beneficiilor de|Boitan Minerva|absentă| |stență socială acordate din bugetul local și asigurarea|Bokor Tiberiu|prezent| |eltuielilor pentru acordarea altor măsuri de asistență|Borza Dorel Constantin Vasile|prezent| |ială stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale sau|Bota Marius Sorin Ovidiu|absent| |ețene.|Calcan Valentin Gigel|prezent| |Potrivit Legii asistenței sociale, de la bugetul de stat se că fonduri pentru finanțarea programelor de interes ional, pentru finanțarea programelor de subvenționare a nizorilor privați de servicii sociale, finanțarea programelor educație permanentă a personalului de specialitate și a gramelor de cercetare din domeniul serviciilor sociale,|Câmpanu Liviu Chelaru Ioan Chirvăsuță Laurențiu Chivu Sorin Serioja Cibu Constantin Sever Cinteză Mircea|absent prezent prezent prezent absent absent| |ntru cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru trele de zi și rezidențiale, pentru cofinanțarea serviciilor iale, în baza memorandumurilor, protocoalelor,|Coca Laurențiu Florian Constantinescu Florin Constantinescu Viorel|prezent delegație prezent| |vențiilor de parteneriat, sau pentru alte cheltuieli stabilite legile bugetare anuale.|Cordoș Alexandru Corlățean Titus|prezent absent| |Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale|Crăciun Avram|prezent| |etului de stat pentru finanțarea serviciilor sociale poate fi e 80% și 100% pentru serviciile sociale adresate copilului e necesită protecție specială, precum și pentru serviciile esate unor categorii de beneficiari prevăzute expres de|Cseke Attila Zoltán Daea Petre David Cristian David Gheorghe|prezent absent absent prezent| |e.|Diaconescu Cristian|absent| |De asemenea, acestea pot fi de până la 80% pentru|Diaconu Mircea|absent| |viciile sociale adresate persoanelor cu dizabilități, soanelor fără adăpost, victimelor violenței în familie, în cție de tipul serviciilor, de până la 60% pentru serviciile tinate copilului și familiei, în funcție de tipul serviciilor, de ă la 50% pentru serviciile sociale adresate persoanelor|Dobra Nicolae Dumitru Constantin Fekete-Szabó András Levente Feldman Radu Alexandru Filip Petru|delegație absent prezent absent prezent| |stnice și de până la 30% pentru alte servicii sociale. Pe scurt, acestea sunt doar câteva prevederi importante care opoziția evită să le voteze, pentru că astfel nu se vor i putea mitui alegătorii în timpul campaniilor electorale cu felul de ajutoare de la stat, pentru că astfel s-ar face ptate și am avea, în sfârșit, un sistem corect, ceea ce așii, niște farisei politici, urăsc. De aceea, acum, în al doisprezecelea ceas, fac apel la mneavoastră, dragi colegi din opoziție, să nu mai blocați rările Camerei superioare a Parlamentului, fac apel la ncă, la recredibilizarea forului din care facem parte, la rezentarea reală a celor care ne-au votat.|Fodoreanu Sorin Frâncu Emilian Valentin Frunda György Găină Mihăiță Geoană Mircea Dan Ghișe Ioan Greblă Toni Grosu Corneliu Günthner Tiberiu Gyerkó László Hașotti Puiu Hărdău Mihail Humelnicu Augustin Daniel|absent prezent absent absent absent absent absent prezent delegație prezent delegație absent absent| |**Domnul Ioan Chelaru:**|Ichim Paul|absent| |Îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să facă un efort cial, să convoace colegii senatori în sală, pentru a ajunge vorum. Sunt, în prezent, 33 de parlamentari în sală și, pentru că avem cvorum, îl rog pe domnul secretar de ședință, mnul Adrian Țuțuianu, să facă prezența.|Igaș Traian Constantin Ion Vasile Iordănescu Anghel Jurcan Dorel Lazăr Sorin Constantin Luca Raymond Mang Ioan|Guvern absent prezent prezent absent prezent absent| |**Domnul Adrian Țuțuianu:** Albert Álmos absent|Marcu Gheorghe Mardare Radu Cătălin Marian Ovidiu|absent absent absent| |Andrei Florin Mircea prezent|Marian Valer|absent| |Andronescu Ecaterina prezentă|Markó Béla|Guvern| |Antonescu George Crin Laurențiu absent|Mazăre Alexandru|absent| |Arcaș Viorel absent Ariton Ion Guvern Badea Viorel Riceard prezent Banias Mircea Marius delegație|Măgureanu Cezar Mircea Mărcuțianu Ovidius Meleșcanu Teodor Viorel Mihăilescu Petru Șerban|absent absent delegație prezent| |Bara Ion absent|Mitrea Elena|absentă| |Bașa Petru prezent|Mitrea Miron Tudor|absent|

Mai mult, autoritățile locale constituie în bugetul propriu un fond de asistență socială pentru plata beneficiilor de asistență socială acordate din bugetul local și asigurarea cheltuielilor pentru acordarea altor măsuri de asistență socială stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale sau județene.

Potrivit Legii asistenței sociale, de la bugetul de stat se alocă fonduri pentru finanțarea programelor de interes național, pentru finanțarea programelor de subvenționare a furnizorilor privați de servicii sociale, finanțarea programelor de educație permanentă a personalului de specialitate și a programelor de cercetare din domeniul serviciilor sociale, pentru cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru centrele de zi și rezidențiale, pentru cofinanțarea serviciilor sociale, în baza memorandumurilor, protocoalelor, convențiilor de parteneriat, sau pentru alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.

Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanțarea serviciilor sociale poate fi între 80% și 100% pentru serviciile sociale adresate copilului care necesită protecție specială, precum și pentru serviciile adresate unor categorii de beneficiari prevăzute expres de lege.

De asemenea, acestea pot fi de până la 80% pentru serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilități, persoanelor fără adăpost, victimelor violenței în familie, în funcție de tipul serviciilor, de până la 60% pentru serviciile destinate copilului și familiei, în funcție de tipul serviciilor, de până la 50% pentru serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice și de până la 30% pentru alte servicii sociale.

Pe scurt, acestea sunt doar câteva prevederi importante pe care opoziția evită să le voteze, pentru că astfel nu se vor mai putea mitui alegătorii în timpul campaniilor electorale cu tot felul de ajutoare de la stat, pentru că astfel s-ar face dreptate și am avea, în sfârșit, un sistem corect, ceea ce uslașii, niște farisei politici, urăsc.

De aceea, acum, în al doisprezecelea ceas, fac apel la dumneavoastră, dragi colegi din opoziție, să nu mai blocați lucrările Camerei superioare a Parlamentului, fac apel la muncă, la recredibilizarea forului din care facem parte, la reprezentarea reală a celor care ne-au votat.

Îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să facă un efort special, să convoace colegii senatori în sală, pentru a ajunge la cvorum.

Sunt, în prezent, 33 de parlamentari în sală și, pentru că nu avem cvorum, îl rog pe domnul secretar de ședință, domnul Adrian Țuțuianu, să facă prezența.

## 16

Mîrza Gavril absent Vasilescu Lia Olguța Mocanu Alexandru prezent Verestóy Attila Mocanu Toader prezent Voicu Cătălin Moga Nicolae absent Voiculescu Dan Mustățea Vasile absent Vosganian Varujan Mutu Gabriel absent Necula Marius Gerard absent **Din sală:** Nedelcu Vasile prezent Nu avem cvorum! Nicoară Marius Petre absent Nicoară Romeo Florin învoire **Domnul Adrian Țuțuianu:** Nicolaescu Sergiu Florin absent Nicula Vasile Cosmin absent Suntem 49 în sală. Nistor Vasile absent Niță Mihai prezent Onofrei Orest absent

Cuprins

Stenograma

Ședința