Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·23 septembrie 2009
procedural · respins
Ion Rotaru
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Aș dori să reiau ideea domnului senator de la Grupul parlamentar al UDMR, care spunea că astăzi avem o zi a recunoștinței. Poate nu este vorba de o zi a recunoștinței, pentru că acești oameni sunt oameni ale căror drepturi trebuie să fie susținute de noi pentru că sunt o minoritate sau o categorie „mută” și în imposibilitatea de a-și susține, printr-un sindicat sau prin orice altă formă, cauza, care este extrem de importantă și actuală.
Cred că propunerea legislativă este oportună și necesară și aș vrea să ridic, în fața plenului Senatului României, o problemă care ține de o informație recentă, aflată din presă: în România, circa 10% dintre persoanele de peste 50 de ani suferă de Alzheimer. Unele sunt diagnosticate, altele nu sunt, dar suferința există și, ca atare, este un procent extrem de mare și de îngrijorător, care trebuie să ne dea de gândit în ce situație sunt acești oameni, în măsura în care ei nu-și pot striga dreptul și nu-i va susține cineva.
Aș vrea să vă spun că eu, împreună cu familia mea, am îngrijit o asemenea persoană, absolut voluntar, și această persoană îmi spunea că una dintre marile dureri pe care le are, pe lângă faptul că este singură, este aceea că se simte abandonată de toată lumea, abandonată de autorități, iar acesta cred că este un adevăr crud, care ar trebui să ne ducă cu gândul să înființăm un organism. Dacă avem o agenție a dansului, de ce să nu avem un organism care să aibă grijă de acest lucru, să coordoneze, să supravegheze, să monitorizeze, să găsească soluții pentru rezolvarea acestei probleme care este extrem de arzătoare?
Mi-am amintit cu acest prilej un citat care mi-a rămas în memorie și care spunea cam așa: „Să ne iubim bunicii cu amintirea copiilor ce-am fost și să-i iubim mai mult atunci când nu mai pot, și când, dintre toate bucuriile lumii, doar de dragoste au nevoie”.
Da, sunt bunicii noștri, sunt unchii și mătușile noastre, sunt vecinii noștri, sunt necunoscuți, dar au nevoie, pe lângă dragoste, și de sprijinul nostru, și cred că este o inițiativă pe care o susținem și este nevoie să treacă. Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.