Ion Rotaru

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să clarificăm câteva aspecte _. (Discuții la prezidiu.)_

Atunci când a fost elaborată Legea nr. 448/2006, a vizat obligația angajatorilor care aveau peste 50 de angajați de a primi în rândul acestora un număr de cel puțin 4% persoane cu dizabilități.

Exista alternativa ca cei care nu optează pentru această măsură să plătească la bugetul de stat o sumă echivalentă cu 50% din salariul minim înmulțită cu numărul de locuri pe care ar fi trebuit să le creeze și nu le-au creat sau, a doua alternativă: să cumpere produse sau servicii de la unități autorizate protejate, acele UPA – unități protejate autorizate –, care aveau niște facilități și care generau produse sau servicii ce puteau fi puse la dispoziția angajatorilor care nu se încadrau în această obligație de a genera 4% locuri de muncă comparativ cu numărul de angajați.

Consecința a fost că, în anul 2016, de pildă, s-au încasat la bugetul statului circa 225 de milioane de lei din aceste obligații pe care le aveau angajatorii care nu se încadrau în lege.

Suplimentar, exista posibilitatea ca aceste unități protejate autorizate, care aveau anumite facilități, să poată, la rândul lor, așa cum am spus, să vândă aceste produse sau servicii.

Vreau să vă spun că, din cele 732 de unități protejate autorizate, acestea au angajat undeva la circa 4.000 de persoane, din care mai puțin de 2.000 sunt persoane cu dizabilități.

Obligația ca cei 3.000.175 de angajați sau de unități care includeau acest număr de angajați, cu obligația de a genera 4% locuri de muncă pentru persoane cu handicap... ar fi trebuit să genereze circa 130.000 de locuri de muncă pentru aceste persoane.

Au preferat – majoritatea – să plătească. Nu s-au creat locuri de muncă, iar unitățile protejate autorizate au generat, așa cum am spus, circa 4.000 de locuri, din care mai puțin de 2.000 sunt persoane cu handicap sau cu dizabilități.

S-a luat această decizie de a forța cumva contribuția angajatorilor, pentru că măsura nu a fost... nu a produs efectele pe care le-a dorit și se merge pe ideea ca cine nu se încadrează pe prevederea legală să plătească suma integral, nu 50%.

Amendamentul pe care l-a propus domnul Cîțu mai înainte și era susținut și de Comisia pentru buget, de fapt, ne întoarce la poziția inițială a legii.

Și, atunci, despre ce vorbim?

Deci, pe cale de consecință, legea prevede astăzi să nu mai existe alternativa de a se procura produse sau servicii, să se plătească integral, nu 50%, și, suplimentar, să se genereze posibilitatea – și este generată posibilitatea – ca persoanele cu handicap să poată beneficia de concursuri de angajare, exclusiv pentru acestea, evident, neexcluzând posibilitatea de a participa la orice tip de concurs de angajare.

Sunt niște facilități, dar este și o obligație suplimentară pentru angajatori, pentru a-i determina pe aceștia să angajeze mai multe persoane cu dizabilități. Mulțumesc.