Doina Silistru

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să spun că suprafața mare de pajiști pe care o are România, aproximativ 4,9 milioane de hectare, din care 3,4 milioane de hectare o reprezintă pășunile, iar 1,5 milioane de hectare o reprezintă fânețele, reprezintă o bogăție pe care nu multe țări o au.

Această suprafață reprezintă cam 34% din suprafața agricolă a României și situează țara noastră pe locul 5 în Uniunea Europeană, după Franța, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Spania și Germania.

Aș vrea să scot în evidență faptul că pajiștea, pe lângă rolul economic pe care-l are, reprezentând o sursă importantă de furaj, în special pentru taurine și ovine, are un rol esențial în protecția solului împotriva fenomenelor de degradare, rol esențial în creșterea fertilității solului, prin masa mare de rădăcini pe care o lasă în sol, și, nu în ultimul rând, are un rol estetic, rol pe care țările din Uniunea Europeană pun din ce în ce mai mult accent, practic pe aspectul terenurilor în pantă degradate de eroziune, alunecări și alte fenomene de deșertificare.

Aș vrea să scot în evidență faptul că acest patrimoniu pastoral al României reprezintă o bogăție inestimabilă, atât pentru generația actuală, cât și pentru generația viitoare, bogăție de care multe țări nu au parte.

Exploatarea acestei bogății, acestui patrimoniu pastoral, a fost deficitară și în trecut, înainte de 1989, dar mai ales după 1989, când s-au petrecut schimbări substanțiale în modul de organizare și exploatare a pajiștilor.

De aceea am inițiat această propunere legislativă, cu care vă rog foarte mult să fiți de acord, pentru a pune în valoare această bogăție inestimabilă de care dispune România, pentru că, practic, este o suprafață foarte mare de care nu beneficiem, de rezultatele pe care am putea să le obținem de pe această suprafață, în special pentru creșterea animalelor. Mulțumesc.