Mircea Cinteză

## Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să subliniez faptul că una dintre etapele prin care trebuie trecut pentru a se ajunge la eventualele concedii medicale nedrepte este cea a diagnosticului pus de medici. Or, acest lucru poate fi controlat și poate fi expertizat inclusiv în prezent. Un diagnostic care să necesite un concediu medical este obligatoriu să fie însoțit de niște analize. El nu poate fi scos din burtă, iar acele analize, astăzi, în toate spitalele, sunt înregistrate, există în arhivă. Deci cineva care să controleze acest lucru poate ușor să spună dacă diagnosticul a fost fals sau adevărat.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Recunosc faptul că am fost inspirat, în special, de intervențiile colegilor senatori Daea și György Frunda.

Prima remarcă se adresează compartimentelor de specialitate ale Secretariatului general. Nu este prima oară când apar astfel de propuneri de repartizări care nu iau în considerare competența de fond a unor comisii și este păcat că avem o astfel de dezbatere, care este importantă realmente, în plenul Senatului, fără să avem prea multă marjă de modificare. Este o solicitare ca, referitor la aceste propuneri – și este responsabilitatea noastră în Biroul permanent –, să fim mai atenți la repartizare. În al doilea rând, această chestiune a drepturilor și libertăților fundamentale apare – din păcate, spun eu – tot mai frecvent și în plan politic, dar mai ales – ceea ce nu mă așteptam – în modalitatea în care este propusă legiferarea, și cred că trebuie să înceapă să ne preocupe acest aspect, pentru că în speța concretă, de exemplu, art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului garantează, într-adevăr, la nivel european, inviolabilitatea domiciliului, a vieții private. Convenția europeană a drepturilor omului face parte din dreptul intern, este direct aplicabilă în România.

Aceeași convenție, este adevărat, stabilește anumite limitări temporare, care țin de anumite rațiuni. Ceea ce se întâmplă însă în legiferarea propusă de Guvern vreau să spun că depășește cu mult această limită de demarcație, pentru că, practic, se instituie un anumit mecanism de control, care duce la un control colectiv în masă și merge pe instituirea, până la urmă, chiar a unei prezumții de culpabilitate în ceea ce privește pacienții, și aici mă refer numai la pacienți. Este o chestiune inacceptabilă și o astfel de reglementare la Curtea Europeană ar fi subiect de condamnare pentru România.

De aceea, spun că trebuie să privim cu atenție la acest echilibru între aspectul sancționator, care trebuie să existe pentru cei care încalcă legea, și o prezumție de corectitudine, un tratament adecvat acordat cetățenilor în exercitarea drepturilor lor.

Dacă domnul senator Frunda a făcut o propunere – dacă bine am înțeles –, în încercarea de a găsi o soluție, și a solicitat prelungirea termenului de adoptare tacită la 60 de zile, de la 45 de zile, dacă regulamentul ne permite, cred că ar fi bine să încercăm. Dacă este posibil, nu știu, ar fi bine să încercăm această formulă, cu repartizarea la comisiile competente a proiectului de lege respectiv.