Gabriela Crețu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Așa cum am prezentat și anterior, Comisia pentru afaceri europene a fost sesizată pentru raport în temeiul Protocolului nr. 2 anexat Tratatului de la Lisabona.

Trebuie să explic, pentru că avem foarte mulți colegi, de ce precizez totdeauna în virtutea cărui protocol.

Rolul parlamentelor naționale în Tratatul de la Lisabona este prevăzut într-un articol 12, în mod special, și în protocoalele nr. 1 și 2. Protocolul nr. 1 stabilește dialogul politic, Protocolul nr. 2 – dreptul parlamentelor naționale de a face controlul de subsidiaritate și proporționalitate. Deci de fiecare dată când spun că e vorba de Protocolul nr. 2 înseamnă că noi supunem un document, o propunere de legislație europeană – atenție, deci un document legislativ, nu orice document –, o propunere de legislație europeană examinării în vederea stabilirii dacă nivelul european este cel competent pentru a legifera sau nivelul național poate este cel competent pentru a legifera și pentru a stabili dacă formula aleasă – directivă, regulament, decizie – este cea potrivită pentru domeniul luat în considerare.

Deci în acest caz ne aflăm într-o procedură de verificare a subsidiarității și proporționalității unei propuneri legislative, și anume e vorba de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un cadru privind redresarea și rezoluția contrapărților centrale și de modificare a regulamentelor nr. 1.095/2010, 648/2012, 2015..., pardon, scuzați!, 2.365/2015. Deci e vorba de COM(2016) 856 final, propunerea pe care o avem în examinare.

La lucrările comisiei din data de 15 martie 2017 au participat reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice, ai Autorității de Supraveghere Financiară și ai Băncii Naționale a României.

Au fost analizate avizul, de asemenea, al Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital și fișa de sinteză furnizată de serviciile de afaceri europene ale Senatului.

În urma examinării, Comisia pentru afaceri europene formulează următoarele observații:

– se consideră că propunerea de regulament respectă principiul subsidiarității;

– se constată că propunerea armonizează legislațiile naționale privind redresarea și rezoluția contrapărților centrale, pentru a se asigura că acestea sunt supuse acelorași instrumente și proceduri la nivel european pentru soluționarea unei situații potențiale de intrare a lor în dificultate. Prin implementarea acestor măsuri se vor respecta principiile Consiliului de Stabilitate Financiară, aprobate de G20, în ceea ce privește nevoia de coordonare și supraveghere eficace a contrapărților centrale pentru a contracara efectele de propagare transfrontalieră ale intrării acestora în dificultate.

O contraparte centrală intervine – este intermediarul de pe piața financiară –, intervine între participanții la piețele financiare, acționând în calitate de cumpărător pentru vânzător și de vânzător pentru cumpărător pentru un anumit set de contracte, realizând tranzacții financiare cu diferite clase de active, cum ar fi instrumentele de capitaluri proprii, acțiuni, obligațiuni, instrumentele derivative, acordurile repo etc. Contrapărțile centrale gestionează riscurile inerente piețelor financiare – de exemplu, riscul de contraparte, riscul de lichiditate, riscul de piață – și, prin urmare, îmbunătățesc stabilitatea și reziliența generală ale piețelor financiare, devenind noduri critice ale sistemului financiar.