Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte.

Așa cum spuneam și data trecută: drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Și fac această precizare întrucât cred că intențiile inițiatoarei au fost cele mai bune, dar suntem exact în fața formelor fără fond.

Ne amintim că data trecută am trimis spre comisii această lege pentru a face o clarificare în legătură cu un concept care, în științele politice, este extrem de discutabil: cel de drepturi ale bărbatului.

Reamintindu-vă ce am spus și atunci, că Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale Cetățeanului fiind scrisă într-un moment istoric, în care doar bărbații au participat la redactarea ei, era scrisă din perspectiva, din punctul de vedere al bărbaților... Toate revendicările femeilor erau cele de a da acestei declarații și perspectiva feminină. Despre asta este vorba.

Or, noi în ce țară suntem? Suntem în țara formelor fără fond, pentru că, e adevărat, fie din rândul mișcărilor conservatoare, care vor să treacă în derizoriu lupta femeilor pentru drepturi, fie din zona bărbaților feminiști, există o asemenea mișcare pentru drepturile bărbaților. Dar ea, repet, se produce în două cazuri: ori acolo unde societatea este extrem de conservatoare și au găsit prin asta o modalitate de trecere în derizoriu, ori acolo unde este extrem de egalitară, și bărbații au considerat că au și ei dreptul la diferență. De exemplu, să se îmbrace în roz fără a fi considerați, în disprețul lumii, feminini.

Spun că sunt forme fără fond – nu? –, dincolo de glume. Eu am consultat societatea civilă, înainte de aceste discuții, am verificat unde ne mai situăm în lume. Și, așa cum și colegele mele de pe aici spuneau, România se află pe locul 100 în lume la egalitatea de gen. O țară civilizată, cică din Uniunea Europeană, și care a fost și socialistă în trecut, pe locul 100!

În al doilea rând, această societate se confruntă cu probleme dramatice, de violență împotriva femeii și tocmai am trăit, prin niște perioade anterioare, am participat la evenimente majore care au avut drept victime femeile.

Deci ne punem problema și a oportunității. Suntem noi ca Danemarca, la un nivel de egalitate de gen atât de înalt, încât bărbații să-și pună problema că femeile le vor ocupa toate locurile din Parlament? Suntem... Senatul nostru... suntem, cred, pe penultimul loc. Yemenul mai este după noi. Camera Deputaților e cu puțin mai în față. Mai sunt vreo 10 în spate între țările care sunt considerate democrații.

În acest sens, întreb dacă este oportun, întrucât noi n-am denunțat niciodată statutul nostru de membru al Organizației Națiunilor Unite, întrucât, din 1975, ziua de 8 Martie este Ziua internațională a femeii. Poate că ar trebui să ne luăm în serios și să-i dăm acest statut de zi în care să vedem ce realizări am făcut și ce probleme mai avem, să vedem cum le putem soluționa. Bărbații care doresc să se angajeze în această luptă să fie alături de noi... nu ziua în care să ne păcălească că ne iau în seamă, pentru ca 364 de zile după aceea să ne ignore total în ceea ce spunem.