Florian Dorel Bodog

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor colegi,

Începutul anului universitar îmi oferă prilejul de a vorbi de aici, de la tribuna Parlamentului, despre necesitatea de a continua reformele din sistemul universitar. DUPĂ PAUZĂ

În prezent, România nu reușește să pună în valoare talentele disponibile și, dacă nu vom produce o schimbare fundamentală, vom rămâne cu mult în urma lumii competitive și interconectate.

Două aspecte cer atenția noastră urgentă. În primul rând, dimensiunea socială a educației superioare. Acest lucru implică lărgirea accesului la educație superioară al cât mai multor tineri din țara noastră. Este vital ca acest obiectiv să se afle în centrul sistemului nostru educațional. Piața forței de muncă are nevoie din ce în ce mai mult de absolvenți având cunoștințe și competențe oferite de educația superioară și va trebui să investim substanțial în sistemul nostru universitar pentru a ne asigura că nevoile pieței sunt îndeplinite.

Din păcate, subfinanțarea cronică a subminat pur și simplu calitatea sistemului nostru. Așadar, majorarea bugetului alocat pentru învățământul superior devine vitală. Înainte însă de a crește fondurile alocate, trebuie să ne aplecăm cu atenție asupra modului în care este asigurată finanțarea sistemului universitar românesc. Din păcate, finanțarea pe student și-a arătat limitele și, tocmai de aceea, a sosit timpul să ne gândim la soluții noi și eficiente prin care să putem crește performanța universităților din România.

Finanțarea publică a învățământului superior trebuie optimizată. În caz contrar, nu vom reuși să creștem calitatea programelor de studii oferite și, implicit, nici calitatea absolvenților acestor programe. O posibilă soluție ar putea fi implementarea finanțării pe bază de granturi multianuale, dimensionate pe baza unor standarde de cost specifice domeniilor de studii, a studiilor de licență și master. Totodată, poate fi luată în calcul și aplicarea unei politici naționale de alocare prioritară a granturilor de studii pe domenii, și nu paușal, la nivel de universități.

În contextul intensificării competiției internaționale din domeniul învățământului superior, devin imperios necesare alte două măsuri: întărirea stimulentelor financiare pentru creșterea performanței universităților din România și alocarea pe bază de proiecte a fondului pentru dezvoltare instituțională. Nu în ultimul rând, este nevoie de a elabora și implementa strategii comune de acțiune cu autoritățile locale și județene pentru dezvoltarea universităților de cercetare științifică și a universităților centrate pe educație. Doar printr-un parteneriat real între universități și autorități locale va fi posibilă dezvoltarea lor reciprocă și pe termen lung.

Mi-am permis să amintesc câteva posibile soluții, fără pretenția de a fi fost exhaustiv. Desigur, se pot identifica și alte măsuri prin care sistemul universitar din România își poate consolida poziția pe drumul performanței și al dezvoltării. Noul Parlament, ce va fi ales în decembrie, și viitorul Guvern politic au obligația de a repune educația și sistemul universitar în centrul preocupărilor și acțiunilor.