Gabriela Firea

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politică se intitulează „Nu-l obligați pe președinte, prin Constituție, să facă politică partizană!”.

Potrivit minutei încheiate în urma ședinței Curții Constituționale din 16 februarie 2014, modificările aduse art. 103 alin. (1) și (3) din Constituție, precum și completarea art. 103 din Constituție cu trei noi alineate, referitoare la modalitatea de desemnare de către Președintele României a candidatului la funcția de prim-ministru, au fost declarate neconstituționale. Concret, în Proiectul de lege privind revizuirea Constituției s-a propus ca alin. (1) al art. 103 să se modifice astfel: „Președintele îl desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianța politică participante la alegeri care au obținut cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. În cazul în care există mai multe formațiuni politice care au participat la alegeri și care au obținut același număr de mandate, președintele îl desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianța politică participante la alegeri care au obținut cel mai mare număr de voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.” Cu alte cuvinte, s-a intenționat introducerea unei proceduri de desemnare a premierului lipsite de orice echivoc.

În Constituția actuală, președintele are puteri depline în a nominaliza candidatul de prim-ministru, fără a fi obligat formal să țină cont de rezultatul alegerilor, câtă vreme trebuie doar să se consulte cu partidul care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, cu partidele reprezentate în Parlament.

Necesitatea stipulării în legea supremă a unei proceduri clare de desemnare a premierului, previzibilă în raport cu rezultatul alegerilor, rezidă nu doar în teama, justificată sau nu, că în viitor s-ar putea să apară probleme, ci în experiențele pe cât de clare, pe atât de nefericite pe care le-am avut în ultimii ani.

Ne aducem cu toții aminte cum președintele Traian Băsescu a deturnat în 2004 rezultatul alegerilor, impunând o soluție imorală de guvernare, caracterizată astfel chiar de către Domnia Sa, cu referire directă la actul în sine, soluție care ar fi trebuit să fie dublată, în cel mai scurt timp, de alegeri anticipate care să asigure o majoritate confortabilă Alianței DA. Faptul că nu au mai avut loc alegeri anticipate nu diminuează cu nimic caracterul antidemocratic al acțiunii președintelui, pentru că nu este treaba unui președinte imparțial, așa cum i-o cere fișa postului, să se preocupe de maximizarea puterii unei grupări politice, ba chiar să și acționeze în acest sens.

Fără a cunoaște în acest moment motivarea deciziei Curții Constituționale, aș vrea, dragi colegi, să atrag atenția că, din punct de vedere politic, ar fi o eroare gravă să păstrăm în continuare ambiguitățile actualei Constituții în această materie. Dacă soluția propusă nu este cea mai fericită din punct de vedere juridic, să găsim alta, care să nu-i mai ofere președintelui tentația și ocazia de a se implica nemijlocit în negocieri partizane cu privire la alcătuirea majorității parlamentare. Să le lăsăm partidelor libertatea, dar și responsabilitatea deciziei de a pune în practică mandatul primit în urma votului cetățenilor.