Victorel Lupu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, stimate colege și stimați colegi!

Declarația de astăzi am intitulat-o „Românii care muncesc în străinătate – cetățeni ai României și ai Uniunii Europene cu drepturi și libertăți depline, precum și cu îndatoriri corespunzătoare”.

Este de notorietate publică faptul că peste 5 milioane de români muncesc și trăiesc în mai multe țări membre ale Uniunii Europene, și nu numai. Majoritatea covârșitoare a semenilor noștri muncesc și trăiesc în condiții bune, au un nivel de trai decent și putem vorbi chiar de o integrare, dar nu de o asimilare a lor la noile condiții de muncă și de viață la standarde și valori europene.

Acești oameni trimit anual acasă, în țară, milioane de euro, care se investesc în educație, în sănătate, în locuințe, în confort mai bun în case și așa mai departe. Acest aspect a fost și este unul de apreciere și eu, personal, sunt bucuros să afirm și să susțin acest lucru.

Ultimele evoluții mă fac totuși să fiu mai rezervat, mai reținut. Mass-media TV, posturile de radio, cotidienele centrale și locale au relatat cu lux de amănunte cazuri în care românii noștri se simt abandonați, chiar părăsiți de patria-mamă, România. Titluri vehiculate în presă înspăimântă doar la citirea lor: „Românce violate și bătute”, „Sclavie modernă cu români”, „Bătaia de joc a străinilor”, „Abuzați și alungați de patroni”, „Înfiorător! Violate și bătute”, „Români bătuți și schingiuiți”, „De ce nu auzim vocea victimelor?”, „Coșmar sicilian” și altele asemănătoare, care ne fac să credem că asistăm la un adevărat fenomen care este în plină evoluție spre niveluri superioare.

Recunosc că trăim într-o lume a regionalizării, a globalizării, dar acești români nu trebuie să creadă nicio clipă faptul că România și statul român i-au uitat. Asta nu! Niciodată și pentru niciun motiv! Ei sunt vecinii noștri, prietenii noștri, semenii noștri, sunt cetățeni români, oameni ai cetății care se numește România, și au drepturi și libertăți depline, precum și îndatoriri corespunzătoare, fiind și cetățeni europeni în spațiul generos al Uniunii Europene, în care muncim și trăim cu toții.

De asemenea, fac un apel solemn la Guvernul României, la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, la Ministerul de Interne, la Ministerul de Externe, la Serviciul Român de Informații, la Serviciul de Informații Externe și la alți factori decidenți să constituie o celulă de criză, să analizeze toate aceste aspecte, dar și altele cu relevanță în acest fenomen. Ar fi oportun să se conceapă o strategie națională, cu un plan de măsuri corespunzător, ambele pentru termene scurte, medii și lungi.

Cred cu tărie că se impune de îndată o analiză atentă a tuturor punctelor slabe și a punctelor tari din plan intern, național, dar mai ales a tuturor amenințărilor și oportunităților din plan extern, european și internațional deopotrivă.