Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi! „Bugetul european și riscurile neștiinței” Dragi colegi iubitori de democrație,

Avem nevoie urgentă de un vaccin. Disprețul față de Parlament este molipsitor. Noi ne-am cam obișnuit cu el, din păcate. El se extinde însă de la Parlamentul național la cel european și de la Traian Băsescu până la ultimul cetățean.

Observația mi-a fost provocată de unele reacții recente, după ce Parlamentul European a decis să respingă poziția Consiliului în privința cadrului financiar multianual. A fost un fel de mirare în spațiul public, ca și cum atitudinea ar fi fost total neașteptată pentru unii sau aberantă pentru alții.

Am bănuiala întemeiată că o explicație mult mai bună a contagiunii este habarnismul – scuzați-mi licența nepoetică – cu privire la funcționarea procesului decizional, pozițiile principalelor instituții și raporturile de forțe din interiorul lor.

Necunoașterea este generală și întreținută cu grijă prin acțiunea concertată a unor factori politici și de către media. Nu este sigur dacă această coordonare este conștientă sau doar expresia naturală a aceluiași habarnism despre care vorbeam anterior.

Indiferent de intenție, funcția este similară: ne ține ocupați cu dezbateri fără șir despre teme numai bune de abătut atenția – vedeți cazul Schengen – și ne lasă să intrăm în alianțe îndreptate împotriva noastră – vedeți Compactul fiscal sau Pactul Euro Plus, nediscutate la fel de mult. Unii o fac în deplină cunoștință de cauză, alții cad în plasa primilor din motiv de... habarnism.

Mai există și un alt motiv al decuplării noastre de ceea ce este important cu adevărat. De multă vreme și din ce în ce mai frecvent, dovedim că avem orgolii, dar nu avem interese. Reacționăm dur, chiar excesiv dacă cineva ne calcă pe bombeu, dar am fost foarte multă vreme super tăcuți la deciziile care contraveneau intereselor țării. Cazul bugetului european este tipic.

Din acest punct de vedere, câteva precizări poate sunt utile:

a) Proiectul este elaborat de Comisia Europeană și trimis spre adoptare Legislativului. Acest lucru s-a petrecut în iunie 2011, timp suficient pentru a fi cunoscut;

b) Funcția legislativă bugetară este exercitată în comun de Consiliu, adică de Consiliul de Miniștri, guvernele celor 27 de state membre, și Parlamentul European, ca într-un sistem bicameral, dar nu cu ședință comună, cum e la noi, ci cu „lecturi” succesive, să zicem așa. Cadrul financiar multianual poate fi adoptat de Consiliu doar dacă este aprobat cu majoritate de Parlamentul European, care poate sau nu să-l voteze. Așa prevede tratatul;

c) Consiliul European nu are nici funcții legislative, nici bugetare. S-au întâlnit pur și simplu șefii de guverne ca să cadă la pace, adică să ajungă la un acord politic, de principiu, cu privire la poziția comună a guvernelor în Consiliu. Asta s-a întâmplat luna trecută. Nu s-a căzut de acord asupra formei finale, care trebuia mai întâi să treacă prin Parlament;