Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația neprezentată de săptămâna trecută era despre violența împotriva femeilor. Astăzi voi vorbi despre un alt soi de violență.

„Traian Băsescu aruncă mănușa. Sper să nu o observe careva”

Trăim momente în care politica externă este mai semnificativă decât bătăliile noastre interne. Este însă la fel

de derutantă pentru cetățenii de rând și la fel de ruptă de interesele lor.

României i-a lipsit, în cea mai mare parte a istoriei sale, o viziune pe termen lung și cu perspectivă largă. Este, din păcate, un lucru pe care îl recunoaștem noi înșine. Decidenții actuali au fost scutiți de ororile războiului pe pielea proprie și îndrăgostiți de istorie nu prea par. Pozează drept maeștri în tactici și uită că doar atunci când obiectivul este atins știm dacă strategia a fost bună. Sau nu. În România, nici obiectivul nu este prea clar.

În conflictul ucrainean nu luptăm pentru adevăr și dreptate, cum spun mulți, pentru că nu este vorba despre adevăr și dreptate. E vorba de interese, iar noi nu știm care ne este interesul, pentru că nu se străduie nimeni să-l definească. În această sală suntem responsabilii; o parte dintre ei. Noi tăcem. Vorbesc alții.

A vorbit Traian Băsescu, care, ieșind din regulile constituționale nu știu pentru a câta oară, a participat la Congresul PPE la Dublin. Și nu s-a mulțumit să asiste. A transmis mesaje. În două direcții: spre țară, promițând un rol măreț națiunii române, și spre Rusia, să-și bage mințile în cap.

Nu a luat în considerare niște lucruri banale. Cine se poziționează public în aripa radicală a uneia dintre părțile în conflict nu ajunge negociator. Fac o precizare pentru cei care cred altceva. Dacă este o confruntare sau un meci, nu este în interiorul Ucrainei. Ucraina este mingea; sau tortul, dacă vreți.

În al doilea rând, Traian Băsescu și-a pus o parte dintre prietenii politici într-o situație foarte delicată. UE nu are mijloacele să răspundă, nici militar, nici economic, Rusiei, dacă varianta războinică ar trece și altcuiva prin cap, cu excepția președintelui nostru și presei autohtone, devenită aproape isterică. Statele mari nu au nici dorința, nici interesul. Jocul de picioare este pentru ochii lumii, cu scoaterea limbii la adversar se ocupă, din păcate, unele dintre instituțiile europene.

Banii dictează, iar banii, care ar putea fi înghețați drept sancțiune, vor pace. Fie ea și o pace rece. 242 de miliarde ar avea Occidentul în băncile rusești, 160 de miliarde rușii prin alte țări. Avantaj Rusia la acest punct.

Unele țări din UE au nevoie de gazul rus și preferă soluția amiabilă și pe termen lung. Nici Rusia nu vrea altceva, iar un război cald nu-și doresc nici măcar suporterii americani ai confruntării. Stindardul legalității este flenduri după Kosovo, după Libia și alte exemple.