Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea de astăzi se cheamă „Banii corup! Puterea scăpată de sub control corupe absolut!”.

Până recent, repetam mereu că facem o mare eroare: avem orgolii, dar nu avem interese clar definite și acționăm ca atare, suntem dispuși să cedăm mult și să primim puțin în schimb.

Aderarea la Spațiul Schengen drept unic obiectiv al națiunii, în timp ce ne situam de partea celor care vor să-l desființeze sau nu fac parte din el, sau obsesia pentru ridicarea Mecanismului de cooperare și verificare în justiție erau ilustrări preferate ale acestei stări de fapt. MCV-ul devenise de mult un produs realizat intern, de uz intern. Avea atâta valoare câtă îi dădeam noi. Doar că i s-a dat prea multă valoare și astăzi a ajuns, în mod periculos, un instrument cu care nu se mai duc doar bătălii între partide, ci, mult mai grav, bătălii între puterile statului.

Sunt dintre cei care cred că domnia legii și democrația sunt împreună necesare. Domnia legii – „rule of law”, cum zic englezii – fără democrație e dictatură curată. Democrația fără domnia legii lasă loc anarhiei și abuzului celui mai tare. Și mai cred că legea trebuie să fie dreaptă. Pentru asta, echilibrul puterilor în stat trebuie păstrat cu grijă.

Rapoartele MCV au încetat de o vreme să contribuie la organizarea mai bună a sistemului judiciar, astfel încât cetățeanul, care este beneficiarul final al acestuia, să aibă sentimentul că trăiește într-o societate mai dreaptă.

Vehiculând informații false, propunând soluții total nedemocratice sau făcând omisiuni interesate, Raportul MCV permite unei puteri, cea judecătorească, și unor autorități asimilate sau apropiate acesteia, mai mult sau mai puțin legal – Procuratura, servicii de informații –, să împiedice funcționarea altor puteri, nu doar să-i pedepsească pe cei care au încălcat legea, așa cum se cuvine și cum e corect să se facă.

Membrii Parlamentului nu pot încălca independența judecătorească, pentru că nu au mijloacele să o facă. Judecătorii sunt inamovibili, bine remunerați, iar sistemul a fost mai bine finanțat decât altele, tocmai pentru că avea nevoie de reformă, de condiții, de personal, de profesionalism. Sunt atât de independenți cât vor. Eu nu pot fi un pericol. Nici dumneavoastră. Tentația banilor, da! Asta ne spun zecile de cazuri de magistrați deja condamnați pentru corupție. Sentimentul puterii și banii reprezintă condiții ale abuzului și o combinație absolut explozivă.

Membrii Parlamentului nu pot să adopte – și citez din raport – „doar măsurile care respectă opiniile instituțiilor judiciare și au fost prezentate în Guvern în acest sens”. Nu suntem un stat corporatist, ci unul democratic. Votul nu este imperativ în democrație.

Codurile nu sunt pentru întărirea puterii unui sistem sau a altuia, sunt pentru societate, iar societatea e reprezentată în Parlament.