Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Constituția tăcerii?!”.

Luni, Președintele României s-a adresat Camerelor reunite. A venit, a predicat și a plecat. Noi, la fel.

E frustrant pentru Legislativ, e inutil și pentru președinte în ipoteza unei cooperări loiale între instituții, nu a unei confruntări care subminează și interesul public, și pe ele însele.

Dar președintele a vorbit. Noi am tăcut.

În Marea Britanie discursul reginei în fața Parlamentului este urmat de replicile imediate ale celor două Camere; în scris. În scris, pentru ca poziția lor să rămână și să marcheze independența față de monarh. „Address in Reply to Her Majesty’s Gracious Speech” e un act simbolic.

Nu cred că mesajul președintelui a fost „gracious”, adică cu milă. A fost însă inadecvat și foarte inexact.

Președintele ne prezintă ca un succes faptul că s-a plătit orice preț pentru ca Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană, noi fiind cei care plătim prețul.

„Cu orice preț” statul român ar trebui să apere principiile fundamentale ale Uniunii Europene – libera circulație și egalitatea între cetățeni. Măcar în cadrul statelor, căci la nivel comunitar egalitatea socială e încă de construit, atât timp cât avem 28 de sisteme sociale, dar o piață unică.

Drepturile egale pentru toți cei care muncesc într-o țară nu sunt concesii pe care unele state le-au făcut altora. Sunt singurele avantaje care au însoțit libera circulație a mărfurilor – adică deschiderea unei piețe de 20 de milioane de oameni, în cazul nostru –, dreptul capitalului de a se așeza oriunde dorește, prețul pentru libera circulație a forței de muncă, care ne costă, căci pregătirea și formarea ei costă fiecare stat în parte.

Președintele ar fi trebuit să ne arate măcar că e conștient de gravitatea precedentelor care s-au creat.

1. Înțelegerea dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie nu are bază legală și nu se poate face fără modificarea tratatelor. Totuși, a fost tacit acceptat că se va face fără modificare. Teama de democrație, adică de procesul de ratificare pe care modificarea ar fi trebuit să o parcurgă, e mai mare decât orice. Așa se deschide calea oricăror modificări pe care le-ar imagina niște șefi de guvern, mai mult sau mai puțin tehnocrați, dar sigur foarte puțin democrați.

2. Înțelegerea creează două tipuri de cetățeni. Deși fac aceeași muncă, în aceeași țară, unii primesc drepturi sociale și alții nu, iar criteriul este cel al cetățeniei și momentului în care au venit. Poate fi folosită drept precedent de orice alt stat membru pentru a face același lucru. Cetățenii care lucrează în UE au fost trădați de statele lor, spre interesul capitalului. 3. Cererile Guvernului conservator reprezintă poziția dreptei și a sistemului financiar bancar londonez, protejat și el prin înțelegere, nu a cetățenilor britanici. O majoritate a lor vrea să rămână în UE pentru ceea ce Uniunea a fost și pentru ceea ce ar trebui să redevină, nu pentru ceea ce a ajuns prin aceste decizii.