Ioan Chelaru

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați și distinși colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Despre «luxul teoretic» în justiție și nu numai”.

România anului 2016. Reforma justiției și succesul luptei împotriva corupției sunt, încă, două dintre punctele pe care Europa vrea să le știe rezolvate la noi. Și noi ne dorim, cu toții, să accedem la ceea ce, de fapt, ni se cuvine. Dar – și, din păcate, acest „dar” atrage propria-mi dezamăgire – asistăm la acțiunile unor oameni cu putere de decizie care, acoperite sub buna intenție de atingere a acestui scop, consideră că pentru realizarea, împlinirea unui deziderat trebuie să fie suprimate toate demersurile firești în actul de justiție, inclusiv drepturile și libertățile cetățenești. Suntem martorii unei acțiuni de impunere directă a puterii, drept paravan pentru urgentarea reformei.

Guvernul a adoptat vineri, la ceas de seară, într-o ședință extraordinară, Ordonanța de urgență nr. 6/2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 190/14.03.2016, privind interceptările, după decizia Curții Constituționale. Curtea a reținut sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală ca fiind neconstituțională.

Față de varianta inițială a Codului de procedură penală, în forma ordonanței adoptate de Guvern a apărut o prevedere prin care lucrătorii Serviciului Român de Informații pot fi desemnați organe de cercetare penală speciale pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică. Mai exact, Executivul a modificat printr-o ordonanță patru acte normative: Legea de funcționare a SRI, Codul de procedură penală, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a DIICOT.

Guvernul și președintele tuturor românilor par să nu-și dea seama de propriile acțiuni. Ar fi trebuit să știe că, de la înălțimea scaunului prezidențial sau ministerial, nu se poate dicta: „Ascultați, urmăriți și condamnați, chiar și fără cadru legal!” Suntem în situația în care ne punem serios întrebarea dacă nu cumva, în modul acesta, reforma încercată de Guvern poate însemna, de fapt, un regres la acele reforme judiciare barbare, în care coerciția este justificată de dreptul forței ca _ultima ratio_ .

Doamna ministru Prună, tehnocrat sau ce o mai fi, cu carte de muncă la Bruxelles, păcătuiește împotriva libertății și rațiunii. Justiția, ne place să credem, nu este justiție politică, iar forța se justifică doar în perioadele de conflict istoric sau social. Noi nu suntem în această situație. Justiția nu este

și nici nu trebuie să fie într-un conflict cu cetățenii României. Statul nu este într-un conflict cu societatea. Doamna ministru cred că nu știe că acest procedeu, de impunere cu forța și mai puțin transparent, contrazice, în ultimă instanță, normele civilizației moderne și ale democrației.