Petru Filip

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața!

Titlul declarației mele politice este „Criza refugiaților, subiect neglijat de Guvernul Cioloș”.

Stimați colegi,

Migrația ilegală reprezintă o problemă principală a Uniunii Europene, dar și un motiv important de disensiune între țările membre. Toate guvernele fac strategii și politici publice pentru a fi pregătite în eventualitatea relocării imigranților, doar Guvernul Cioloș nu face nimic în acest sens.

Am avut pe ordinea de zi de săptămâna trecută a comisiei o comunicare privind o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului, respectiv COM 270, prin care parlamentele membre erau consultate cu privire la modul de relocare a imigranților. Propunerea de regulament prevedea, printre altele, o relocare automată a imigranților, în funcție de anumite criterii – PIB, număr de locuitori –, și sancțiuni punitive de 250.000 de euro pentru fiecare imigrant refuzat de o țară membră.

România nu este de acord cu sancțiunea punitivă, în contextul în care cheltuielile cu un refugiat sunt, de fapt, mult mai mici de 250.000 de euro, iar, în privința criteriilor ce sunt luate în calcul la relocare, România susține introducerea unora noi, cum ar fi nivelul șomajului.

Problema, cu adevărat tragică, este că România, conform propunerii de regulament, ar putea fi obligată să primească până la 75.000 de refugiați pe an, în condițiile în care posibilitatea instituțională a României de primire este de doar 3.500 de refugiați.

În aceste condiții, am discutat cu reprezentantul Guvernului dacă există sau nu în lucru o strategie cu privire la acești refugiați, inclusiv pentru integrarea lor. Răspunsul a fost că nu există o astfel de strategie cu privire la acest aspect și nici nu este în lucru o astfel de strategie.

Mai mult, în calitate de președinte al Comisiei pentru politică externă, am participat la Conferința pentru politică externă, securitate comună ce a avut loc la Bratislava în perioada 2–4 septembrie. Conferința a beneficiat și de participarea doamnei Federica Mogherini, înalt reprezentant al Uniunii pentru afacerile externe și politică de securitate, căreia i-am adresat o întrebare cu privire la sursele de finanțare a strategiei, inclusiv în domeniul migrației. Răspunsul dânsei a fost că miniștrii de finanțe din țările membre trebuie să identifice resursele bugetare. Având în vedere aceste aspecte, consider că o politică națională cu privire la migrație, care să cuprindă soluții atât instituționale, cât și financiare pentru rezolvarea unei eventuale probleme a refugiaților relocați în România, este absolut necesară.

Din ceea ce am observat, Guvernul este pur și simplu incapabil în acest moment să producă un astfel de document, mergând pe principiul „vedem noi ce facem când se va întâmpla”.

Această atitudine este și mai gravă dacă vom ține cont de o altă comunicare pe care am avut-o în discuție la comisie săptămâna trecută, respectiv Comunicarea 378, care prevede acordarea unui permis de muncă valabil în Uniunea Europeană și facilitarea reintegrării familiei pentru persoanele cu înaltă calificare. Această propunere de directivă va face ca imigranții cu înaltă calificare – medici, ingineri, arhitecți – să poată obține permisul de muncă în România și apoi să plece fără nicio problemă în țări precum Germania, Franța, Danemarca sau oriunde în Uniunea Europeană.