Ioan Stan

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața tuturor!

Doamnelor și domnilor,

Îmi îngădui să ridic de la această tribună problema care mă pune într-o dilemă personală față de cei care mi-au mandatat prezența în acest for. Sunt întrebat permanent de aceștia cum să mă ajute să demonstrez că am câștigat alegerile. Sunt întrebat de cei care au hotărât să mă trimită aici de ce le-am cerut votul dacă aveam de gând să-l nesocotesc.

Am avut săptămâna trecută întâlniri cu cei care mi-au acordat încrederea lor pe tot cuprinsul județului și mi-a fost foarte greu să le răspund la întrebările puse apăsat și fără echivoc.

Doamnelor și domnilor colegi,

Trebuie să vă spun că eu vin dintr-un spațiu în care oamenii își cunosc valoarea și își cumpănesc cu respect față

de lege spusele și faptele. Le-am precizat că noi, cei trimiși aici, respectăm Constituția și legile în vigoare. M-au întrebat de ce nu fac toți parlamentarii acest lucru. Am explicat că respectăm dreptul la libera exprimare al tuturor cetățenilor, inclusiv prin participarea la demonstrații de stradă.

M-au întrebat dacă respectăm și folosirea însemnelor statale, cum ar fi tricolorul, pe post de pelerină, fular și altele, precizând că ei au fost crescuți în respect necondiționat față de aceste însemne și că încearcă sentimente de mânie văzându-le desconsiderate.

M-au întrebat dacă dormitul în incinta Parlamentului se datorează obiceiului odihnei în spații foarte largi, cum ar fi parcurile sau străzile, sau oferă condiții pentru solicitarea de spor de noapte la salariu.

M-au întrebat dacă cei care fluturau către camerele de luat vederi Constituția României, în ideea de a o oferi spre studiu adversarului politic, au avut bunul-simț să o citească înainte de acest demers.

M-au întrebat dacă Parlamentul mai este legiuitorul în România. M-au întrebat câtă vreme mai cerem ca Guvernul să fie lăsat să guverneze, dacă Parlamentul i-a acordat acest drept, și este clar că nu pentru binele românilor alții îl împiedică.

M-au întrebat dacă răbdarea – considerată, ce-i drept, virtute uneori – nu este cumva percepută drept slăbiciune de către cei care acum sunt răbdători.

Și m-au mai întrebat, de la obraz aș zice, câtă vreme ne vom lăsa stânjeniți în efortul misiunii noastre de implementare a programului de guvernare de către cei care încearcă să sfâșie România și românii în segmente ușor de dominat și stăpânit conform unui arhicunoscut principiu.

Mă aflu în fața dumneavoastră, doamnelor și domnilor, spre a vă spune că am înțeles din întâlnirile cu sucevenii – nu ai mei, ci ai României – că lucrurile sunt foarte clare pentru cei mulți, că încercările de deturnare a proceselor democratice, normale și constituționale ca urmare a câștigării alegerilor nu sunt de natură să ne întoarcă din drum, că toate au o limită legiferată, iar răbdarea încetează uneori a mai fi o virtute.