Ioan Stan

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața tuturor!

Doamnelor și domnilor colegi,

Cu permisiunea dumneavoastră, vreau să vă aduc în atenție felul în care moda își face loc în politică, ba, chiar mai mult, tinde să devină componentă obligatorie a fiecărui act politic. Mă refer la acea parte a modei care determină comportamentul unora dintre noi, abolind la propriu orice principiu de conviețuire socială pe care se vor fi străduit dascălii noștri să ni-l inducă.

Afirm deci, înțelegând fără dubii ce s-ar putea abate asupră-mi, că a devenit o modă să se iasă în stradă pentru a ne face cunoscute opiniile. De preferință înainte de a se petrece propriu-zis evenimentul față de care ne manifestăm noi adeziunea. Pe baza sintagmei „să fie acolo și să nu trebuiască”.

De fapt, răspunzând semnalului de atac lansat de unul sau mai mulți guru care cheamă la huiduială arătând direcția de năvală.

Vorbele mele ar avea aceeași valoare ca presupusele proteste, dacă nu aș argumenta. Deci, înainte de a ajunge în Parlament, proiectul pachetului de legi ale justiției este supus discuțiilor cetățenilor, care pot face propuneri, se așteaptă avize de la CSM, Consiliul Legislativ, de la Guvern, chiar dacă au caracter consultativ, se primesc sugestii, propuneri de îmbunătățire a proiectului respectiv. Toate acestea, într-o transparență totală și într-o finalizare constructivă.

Îmi poate spune cineva cu bună-credință ce este constructiv în a te manifesta în afara legii și a bunelor moravuri? Nu aș vrea să se înțeleagă nicicum că sunt împotriva manifestării opiniilor. Niciodată! Dar să reclami în mod repetat, argumentat și de spețele pierdute la CEDO, răspunderea magistraților și, atunci când se preconizează

luarea de măsuri în acest sens, să te ridici împotriva lor chiar că te nedumerește. Ori să te opui cerințelor unor procurori și judecători, deci specialiști în domeniu, care îți cer să se pună de acord legea CSM-ului cu decizia Curții Constituționale dată acum patru ani ar însemna că ne opunem de dragul de a ne opune, motivați politic.

Și cred că este ușor de sesizat acest lucru atâta vreme cât, intervievați fiind, participanții la protest declară că acolo i-a trimis partidul din care fac parte. Sunt curios: urmează să apară și șefii decidenți?

Cum altfel aș putea denumi eforturile disperate ale unor conducători politici care nu pot accepta că PSD-ul a câștigat alegerile și că va guverna în virtutea acestui fapt? Cum să calific faptul că înainte de ședința de guvern ce urma să adopte ordonanța privitoare la modificarea Codului fiscal, modificări conținute în programul de guvernare aprobat de Parlament și deci de mult cunoscute, în stradă se încerca cu disperare adunarea celor care sunt incitați să rezolve ceea ce anumiți politicieni nu izbutesc în Parlament?

Îi împiedică cică matematica parlamentară. Îi împiedică, de fapt, lipsa de credibilitate, ce le-a adus sancționarea din partea electoratului, și asta nu o pot digera. Și atunci obligă, prin pârghiile disciplinei de partid, oameni de bună-credință să le aline frustrările în stradă. Vorba lui Conu’ Iancu: „curat democratic”.