Raymond Luca

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989 a acordat un aviz negativ inițiativei legislative a domnului deputat Balcan.

În afară de cele menționate de către reprezentantul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, trebuie să menționez faptul că criteriile prevăzute de lege, legate de acordarea titlului de revoluționar pentru merite deosebite, și anume că au mobilizat, au condus și menținut baricade, au ocupat etc., nu au legătură cu faptul că în respectivele localități au fost sau nu victime în decembrie 1989.

În al doilea rând, această inițiativă legislativă nu este practică. Dacă s-a avut în vedere o reducere a efortului bugetar total, având în vedere că în marea majoritate a localităților din țară există urmași ai eroilor-martiri căzuți în luptă, mulți în alte localități decât cele de baștină – urmașii lor nefiind, de regulă, și revoluționari... În consecință, s-ar ajunge și la situații absolut hilare, unde luptători remarcați din acele orașe de baștină ale eroilor-martiri să devină, dintr-o dată, mai merituoși decât alții, doar din motivul că în orașele lor trăiesc urmași ai unor eroi căzuți în altă parte.

În sfârșit, este cunoscut faptul că într-un război de gherilă urbană se produc între 60–80% din victime absolut întâmplător, așa cum s-au produs în București, de exemplu, după 22 decembrie 1989.

În alte localități, de exemplu municipiul Ploiești, datorită unor comandanți de armată responsabili, care nu au împărțit de-a valma arme și muniții civililor și unde nu au fost înregistrate victime, luptătorii marcați, așa cum sunt definiți prin lege, ar urma să fie lipsiți de indemnizație, spre deosebire de colegii lor care au avut „șansa” să desfășoare activități revoluționare în orașe unde comandanții militari iresponsabili au contribuit prin ordine criminale la sporirea numărului de victime.

În consecință, vă invit, dragi colegi, să nu susțineți această inițiativă legislativă. Vă mulțumesc.