Șerban Constantin Valeca

Mulțumesc, domnule președinte.

Cred că trebuie să vorbească cei care au cel puțin o invenție înregistrată, ca să vedem despre ce e vorba în ecuație.

În primul rând, un inventator care lucrează în domeniul cercetării sau în universități are un contract și este plătit pentru așa ceva. Acum, el are două posibilități: să-și înregistreze personal invenția la OSIM... Asta ce înseamnă? Să-și plătească taxele inițiale, de verificare, și apoi de menținere, taxele anuale de inventică, și atunci poate să beneficieze de toate drepturile, adică acea invenție s-o vândă ca aplicație. Din păcate, există o mare neîncredere, pentru că nu poți să dai toate datele când vrei să faci o aplicație, pentru că, dacă le dai, ăla poate face aplicația fără să-ți mai dea niciun leu sau, dacă nu-i dai toate datele, n-are încredere.

Este și a doua variantă, prin care firma la care lucrează, instituția la care lucrează să plătească aceste date, tu o predai firmei, faptul că ai făcut-o în timpul programului de lucru, ți-a plătit toate taxele și bineînțeles că poți să primești o anumită remunerație suplimentară, dar nu cotă-parte din invenție, pentru că nu ai brevetat-o separat, ci sub o siglă.

Deci sunt aceste două posibilități în continuare. Din practica de până acum – și vă vorbește unul care are 9 invenții la activ –, toate care au fost separate nu au putut fi valorificate, pentru că firmele nu au avut încredere în eficiență.

Deci eu consider că proiectul de lege este corect și bineînțeles că inventatorul este remunerat suplimentar, dar nu cu cotă-parte din invenția respectivă. Asta s-ar putea întâmpla numai dacă și-o înregistrează separat de instituție. Vă mulțumesc.