Ștefan Baban

Mulțumesc, domnule președinte, cu observația că, în mod normal, cei care ar trebui să vorbească mai întâi sunt cei din opoziție, pentru că ei au de spus ceva la adresa guvernanților, și apoi cei care sunt la putere.

Vă mulțumesc că mi-ați acceptat această observație scurtă, repet, într-o democrație normală.

- Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează „Inteligența românească migrează...”.

De mâine începe noul an universitar. La fel ca și cel școlar, pentru clasele I — a XII-a, va fi plin de neîmpliniri, de „cotizații” mai mult sau mai puțin ortodoxe, de degringoladă și haos și mai ales de nepăsare, atât din partea cadrelor didactice, cât și din partea studenților.

Nu e de mirare că de cel puțin 10 ani încoace, studenții merituoși și absolvenții străluciți ai învățământului românesc aleg, după obținerea unei burse de studii și/sau specializare în străinătate, să rămână acolo și să-și pună talentul și cunoștințele în slujba acelor comunități.

Este dureros să vezi cum statul român, așa sărac și corupt cum este considerat, investește destui bani în educația unui tânăr, dar acesta ajunge să lucreze în străinătate, pentru că după ani de frustrări și cheltuieli suplimentare, leafa pe care o câștigă în țară nu-i asigură măcar lui un trai decent, darămite unei familii!

Veți spune că tinerii din ziua de azi sunt mult mai pretențioși decât am fost noi, dorind să aibă totul (bani, mașină, confort etc.) chiar din prima zi de angajare. Aveți dreptate, dar societatea evoluează, nu poate să rămână la nivelul anilor 1960—1980, iar având în vedere că în jurul nostru sunt destule exemple de persoane care n-au sacrificat nici timp liber și nici resurse financiare pentru a se „umple” de bani, este normal ca acești tineri bine pregătiți și de valoare să emită pretenții pe piața muncii din România, iar dacă pretențiile lor fie nu sunt satisfăcute, fie sunt supuși unui tratament inadecvat, renunță la tot și iau calea străinătății, chiar dacă mulți dintre ei prestează o activitate inferioară celei pentru care s-au pregătit în țară.

Semnalul de alarmă a fost tras de absolvenții de medicină, care, mai ales după terminarea rezidențiatului, au preferat să plece în Europa, America, Australia etc., fiind

destinațiile care le-au adus locuri de muncă bine plătite. Desigur, munca pe care o prestează acolo este mult mai mare decât aici în țară, dar măcar pot să aplice ceea ce au învățat, în condiții medicale decente și pe bani adecvați, care susțin statutul de medic.

Trist este că în România rămân doar cei care reușesc să absolve 8 clase sau cei care au banii lui tata și i-au ajutat să obțină o diplomă la una din miile de facultăți particulare, care au avut ca scop doar colectarea de fonduri, și nu procesarea de cunoștințe teoretice pentru aplicarea lor în practică. Dacă facem o scurtă analiză, sesizăm că acești deținători de diplome nu reușesc să se integreze în realitatea economică, locurile de muncă în care-și desfășoară activitatea fiind găsite tot de părinți, și tot pe bani grei.