Poate că ar fi fost mai bine să asigur împreună cu doamna Anastase acest oficiu.
Aș vrea să spun câteva cuvinte după acest maraton parlamentar, legislativ, într-un moment extrem de complicat pentru România.
Ne-am fi dorit un buget mai generos, ne-am fi dorit să fim capabili cu toții să onorăm angajamentele pe care le-am luat dincolo de campanie, conform crezului nostru politic, al social-democraților români.
Vreau să spun încă o dată că, dacă partidul pe care-l reprezint a început să promoveze și a primit sprijin, uneori sincer, alteori din oportunism, pentru proiectele sociale pe care le-am avansat încă din anii opoziției noastre, Partidul Social Democrat nu va abandona nici în condiții de criză crezul nostru social și crezul că într-o perioadă dificilă societatea românească trebuie să dea dovadă de solidaritate.
Nu vom abandona proiectul nostru de a aduce punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie. Am fi dorit să putem să o facem încă de pe acum, dar condiții pe care cred că, dincolo de retorică și de politică, le înțelegem cu toții ne-au condus către o majorare de 43,2%. Însă acest obiectiv al nostru rămâne neschimbat.
Este un lucru bun că cei mai săraci dintre români, pensionarii care nu au niciun fel de vină că după o viață de muncă sunt astăzi într-o situație de mizerie și de disperare, primesc, prea târziu poate, un început de recunoaștere din partea societății.
Aș vrea să facem un mic exercițiu de imaginație și să ne gândim că acest buget de stat ar fi fost aprobat la termenul legal, în noiembrie anul trecut. Nu vreau să intru în niciun fel de polemică. Pur și simplu doresc să aduc în discuție și în atenția opiniei publice și a Parlamentului României faptul că există o diferența imensă între ipotezele de lucru și de construcție bugetară din noiembrie anul trecut, când prognoza de creștere economică era de 6,5%, dacă nu mă înșel, când deficitul bugetar era prognozat undeva între 2 și 3%, dacă nu mă înșel, în condițiile în care leul era doar 3,6 la 1 euro, astăzi fiind 4,3, și când, din condiții, poate, electorale, dar și de perspectivă economică, am fi avut atunci un buget, probabil, cu câteva miliarde bune mai generos decât cel pe care-l aprobăm astăzi în Parlamentul României.
Din păcate, a existat o anumită ficțiune a execuției bugetare care ne-a dus în situația extrem de dificilă de a restrânge deficitul de la 5,2% la cei 2%, pe care o minimă prudență macroeconomică ne-o impun. Vreau doar să vă gândiți la ce-ar fi fost astăzi în Parlamentul României dacă am fi fost puși în situația, cu toții, indiferent ce guvern ar fi ieșit după alegeri, să procedăm la cea mai dramatică și mai severă corecție bugetară în minus din istoria postdecembristă a României.
Asta ar fi trebuit să facem astăzi în Parlamentul României, să reducem o prognoză hiperoptimistă de anul trecut – și nu vreau să intru în comentarii cu privire la motivele de politică economică, fiscală și macroeconomică care au condus la această situație –, să fim astăzi în situația de a fi corectat bugetul de stat în condiții dramatic scăzute.
În aceste condiții, bugetul nu este perfect și există o nemulțumire în jurul acestui buget, în mod firesc, și din partea categoriilor socioprofesionale, și din partea ministerelor, pentru că toată lumea spera să putem să rezistăm acestei situații de criză.
Dar, spunând aceste lucruri și votând solidar cu partenerii de coaliție acest buget, vreau să mă adresez cu toată seriozitatea către Guvernul României și să spun că adevărata probă de foc a actualului Executiv nu va sta doar în aprobarea bugetului, care este o ancoră, o ancoră necesară pentru un început de stabilizare a situației economice, financiare și sociale din Român, adevărata provocare este să vedem dacă execuția acestui buget, bun
sau rău, cum este el, aprobat de Parlamentul României, va fi făcută de o manieră mai transparentă, de o manieră mai eficientă, de o manieră mai țintită către obiectivele reale și, dacă putem, să infirmăm o cultură a risipei și a ineficienței în cheltuirea banului public care, din păcate, există de mulți ani, de prea mulți ani în România.
Vor veni în jurul acestui buget, care astăzi este principala sursă de dezvoltare economică în condițiile în care sectorul privat are dificultățile pe care le cunoaștem, lupii flămânzi, vor reînvia căpușele care s-au obișnuit, de-a lungul anilor lungi de tranziție, să trăiască de pe spatele banilor publici, și adevărata provocare a acestui Guvern este să facă o ruptură dramatică cu apucăturile și metehnele administrației românești. Și nu vorbesc aici în sens partizan.
Adevărata provocare, domnule prim-ministru, este ca acești bani, care sunt mai puțini decât ceea ce am fi sperat cu toții că am putea să dăm României, să fie cheltuiți cu transparență, cu rigurozitate, cu extrem de mare disciplină și cu o adevărată răutate, în sens bun, a execuției banului public la nivel ministerial și, da, și la nivelul administrațiilor publice locale. Aici este o cheie importantă a depășirii situației în care ne aflăm.
Și mai este o realitate pe care trebuie să o spunem de la această tribună a Parlamentului României: că această criză se adâncește, că această criză este una, probabil, de mai lungă durată decât am sperat cu toții, ca buni cetățeni ai acestei țări, că suntem astăzi în fața unor situații în care finanțarea deficitului extern este pusă sub semnul îndoielii, că sunt riscuri de natură economică și legate de locurile de muncă extrem de severe în continuare în România.
Ceea ce vreau să spun este că, din punctul nostru de vedere, al PSD-ului, acest buget aprobat azi de Parlamentul național nu reprezintă răspunsul complet la criza economică. Este doar baza de pornire, un început de răspuns la criza economică.
Vom fi chemați cu toții – și partidul pe care-l conduc nu va ezita să vină cu propuneri concrete – pentru a încerca să dăm mai mult conținut în limitele financiare pe care le avem, fără îndoială, acestui pachet de păstrare de locuri de muncă, pentru că aici este cheia cea mai importantă a ecuației în care ne aflăm.
Mai mult, trebuie să recunoaștem un lucru, dincolo de discuțiile din Parlament – multe serioase, altele cu un ton poate prea ironic, uneori cu o încercare de tragere de timp din motive, mai degrabă, tactice, uneori cu amendamente votate la oboseală, noaptea târziu – că zona noastră, Europa Centrală și de Răsărit, se află, din păcate, exact în aceste săptămâni în ochiul ciclonului unei crize financiare și economice mult mai profunde decât o anticipam.
Există în acest moment dificultăți severe pe care băncile străine care au prezență și în România le resimt. Sunt probleme de o seriozitate care trebuie pe noi toți, putere și opoziție deopotrivă, să ne facă să înțelegem că vâslim cu toții, de fapt, la aceeași barcă.
Într-un ciclu politic conduc unii, în alt ciclu politic conduc alții, dar situația este prea serioasă, este prea severă. Este mult prea profundă această perioadă de dificultate pentru România ca să ne risipim în lupte sterile sau în figuri de stil.
De aceea, punctul de vedere al Grupurilor parlamentare ale PSD și poziția partidului nostru, partener în această coaliție de guvernare, este că acest buget răspunde în linii mari unui echilibru între zona de investiții publice și zona de protecție socială. Este un buget, fără îndoială, imperfect, dar al cărui succes va depinde nu atât de sumele pe care le alocăm, pentru că am mai avut bugete cu sume foarte mari
pentru educație, pentru sănătate, pentru agricultură, cu prognoză de absorbție de fonduri europene de 70% în proiectele anterioare de buget. Tot de la această tribună am spus că sunt nerealiste acele cifre. Vom fi capabili, ca guvernare, ca Parlament, ca administrație publică, toate partidele împreună, să demonstrăm că am învățat ceva și că această criză ne face să fim într-adevăr mai eficienți și mai solidari în societate?
Închei spunând ceea ce mă preocupă, pentru că aud revenind un cuvânt pe care l-am auzit în acești 20 de ani de tranziție, și în vremea relațiilor cu Fondul Monetar Internațional, și în timpul crizei financiare din 1998, când Convenția era la putere, și o spun fără patimă politică. A reapărut un termen englezesc, „burden sharing”, împărțirea poverii, împărțirea greutăților, și tare mi-e că acest cuvânt va însemna și pentru România, și pentru PSD un test de loialitate față de crezul nostru politic și față de electoratul pe care-l reprezentăm – încă o dată, ca de fiecare dată în 20 de ani de tranziție nesfârșită –, că tot cei vulnerabili în societate vor împărți povara cu cei care au resurse și, mai grav, România să împartă povara cu cei care au investit din Occident în România, care au făcut profit și, în vremuri bune, nu am făcut „profit sharing”, dar în vremuri grele ne cer să facem împărțirea poverii.
Suntem dispuși să fim solidari în această perioadă dificilă, dar trebuie să o facem în condiții de demnitate națională și de încercare de a păstra, măcar între noi, ca societate, o brumă de solidaritate în aceste momente dificile.
Votul nostru este un vot normal, loial acestei coaliții, dar vom fi extrem de atenți în partea de execuție bugetară.
Fac un apel la Parlamentul României, în ansamblul său, să-și exercite acest rol obligatoriu de a veghea că execuția bugetului va fi făcută în condiții transparente, eficiente și solidare cu societatea românească în acest moment dificil.
Aceasta este explicația votului nostru și sunt convins că, dincolo de interesul pe care presa l-a avut pentru această dezbatere, a fost cel mai dezbătut proiect de buget din multe alte dezbateri bugetare, pentru că sectorul economic și societatea românească se uită cu încredere și cu speranță la această dezbatere a noastră.
Vreau să vă mulțumesc și să sperăm că acest buget va reprezenta un punct de sprijin într-o luptă grea și lungă împotriva crizei economice pe care România o străbate în această perioadă.
Vă mulțumesc foarte mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.