Florin Iordache

**:**

Mulțumesc, domnule președinte.

De la academiciana cu pretins renume mondial din regimul ceaușist, din păcate, România a perpetuat impostura academică și instituțională, a stimulat producția de diplome și titluri universitare pompoase, dar fade, fără nicio relevanță valorică, la fel de veritabile și spornice ca plagiatele care le-au alcătuit fortuit temelia. Niște șmecheri pretinși intelectuali au pus, prin învârteli politicianiste și parlamentare, de o academie de științe ale interesului național12, adică de o Academie de Științe ale Securității Naționale. Un vehicul pentru doctorate demonstrat plagiate, menit a-i transforma peste noapte în profesori universitari pe unii care și-au luat căznit până și bacalaureatul, la o etate taman venerabilă.

S-a mai inventat, din pix, mai apoi și prin vot, o pretinsă academie a autointitulaților oameni de știință, care, evident, reunește și mulți politicieni – deștepți, de altfel – de prin diverse guvernări profitabile.

Acestea și altele sporesc zestrea de titluri academice fără nicio acoperire în realitatea cercetării științifice. Ba mai mult, după ce au izbutit să fie și profesori, și cercetători dintr-o suflare, pasul următor a fost cumularea salariilor din universități cu cele din institutele de cercetare științifică.

Un astfel de intelectual „de excepție” – evident, în ghilimele –, care și-a dobândit calificările academice pe ușa politică din dos, ajunge să aibă un salariu de două și chiar trei ori mai mare decât un academician veritabil din cadrul

Academiei Române. Trai, neneacă, doar țara este bogată și poate, își permite!