Doina Elena Federovici

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, distinși colegi!

Declarația politică de astăzi am intitulat-o sugestiv, în contextul zilei de ieri, „Femei simple, femei complicate, femei cochete, femei bogate, femei – victime ale violenței domestice”.

## Stimați colegi,

Ieri am sărbătorit cu toții Ziua femeii. Vreau să cred că toate doamnele din această țară au primit un gând bun, o vorbă spusă din suflet, o floare și poate chiar o mică atenție. Însă foarte puțini au fost aceia care ieri, în contextul Zilei femeii, au vorbit despre violența domestică și cum putem să oprim acest fenomen.

Se estimează că în România o femeie este victima violenței domestice la fiecare 30 de secunde. Acest lucru înseamnă că, până voi termina eu de citit acest text, câteva zeci de femei vor fi trăit deja teroarea unei agresiuni fizice, verbale sau sexuale din partea celor cu care își împart viața. Sună îngrozitor? Așa este și în realitate, numai că în locul cifrelor sunt chipuri adevărate, marcate de spaimă și durere. Astăzi aș vrea să ni le imaginăm pe aceste femei care suferă abuzuri în intimitatea propriului cămin, fiindcă ele sunt printre noi, dintre noi. La nivel mondial una din trei femei a fost măcar o dată în viață victima violenței domestice, iar România este aproape de această statistică globală. Asta înseamnă că, dacă nu ai fost chiar tu victima unui astfel de tratament, cu siguranță există în cercul tău de apropiați măcar o femeie care suferă, de multe ori în tăcere, povestea abuzurilor partenerului. Poate este mama ta, bunica sau o mătușă? Sau poate una dintre prietenele tale cele mai bune? O colegă sau poate chiar o vecină?

M-am întrebat deseori ce fel de femei sunt cele care acceptă să fie victime. Și am crezut că este vorba despre femei simple, cu școală puțină și cu perspective neclare, acele femei care cred că vor muri de foame fără bărbatul de lângă ele, acelea care nu-și imaginează că-și pot crește copiii fără tată. Am crezut că sunt femei slabe, ușor de manipulat, femei năpădite de complexe și frustrări, femei incapabile să trăiască singure. Dar viața m-a contrazis, și nu o dată. Am cunoscut femei de carieră, frumoase și, aparent măcar, puternice și împlinite – victime ale violenței domestice. Femei tinere, care toate au perspective în față, deschise ca un evantai, și toate sunt victime ale violenței domestice. Femei care apar la televizor și par să trăiască într-un basm – victime ale violenței domestice. Femei simple, femei complicate, femei cochete, bogate, femei – victime ale violenței domestice.

De ce am făcut acest preambul? L-am făcut deoarece cred cu tărie că stă în puterea noastră, prin fapte, și nu prin vorbe – și am demonstrat acest lucru –, că putem să schimbăm această stare de lucruri. Și primul pas foarte important a fost făcut prin ratificarea Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor.