Florian Dorel Bodog

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, doamnelor și domnilor senatori!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Paradoxul românesc al dezvoltării socioeconomice”.

Stimați colegi,

Prin declarația mea de astăzi aș dori să atrag atenția asupra unei situații paradoxale în ceea ce privește economia și dezvoltarea țării noastre. Suntem țara cu una dintre cele mai puternice creșteri economice din Uniunea Europeană, însă rămânem o insulă de sărăcie în spațiul comunitar. Această realitate dură ne este demonstrată de datele unui raport recent al Comisiei Europene.

Chiar dacă, potrivit datelor Eurostat de la sfârșitul anului trecut, România a avut cea mai mare creștere economică trimestrială din UE, țara noastră este a doua cea mai săracă țară din blocul comunitar. De ce a ajuns România un paradox al UE?

Sunt câteva aspecte care merită atenția noastră.

Măsurile de creștere economică luate în lipsa unui plan bugetar, gestionarea incorectă a resurselor umane, rata mare a abandonului școlar, planificarea și coordonarea ineficientă a investițiilor publice, rata scăzută de absorbție a fondurilor UE, mediul de afaceri nefavorabil, intensitatea scăzută a cercetării și dezvoltării, reformele structurale prelungite și instabilitatea legislativă sunt doar câteva dintre problemele care au făcut ca țara noastră să ajungă în această situație. Iar lista ar putea continua.

Suntem țara cu nivelul sărăciei și al excluziunii sociale printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană și asta nu doar că trebuie să ne dea de gândit, dar trebuie să ne determine și să acționăm cât mai repede. Sunt probleme foarte mari, în special în rândul copiilor și al romilor, dar și în zonele rurale. Acestea din urmă se confruntă cu o multitudine de dificultăți legate de educație, sănătate, incluziune socială, infrastructură de bază, diversificarea locurilor de muncă, emigrație și îmbătrânirea populației. Agricultura reprezintă 29% din totalul locurilor de muncă din România, însă ea contribuie doar cu 5% din PIB, iar o mare parte a forței de muncă din acest sector lucrează în agricultura de subzistență sau de semisubzistență, asociată cu munca informală sau cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută și cu sărăcia.

Ce este de făcut? Un element-cheie îl reprezintă relansarea investițiilor publice și creșterea veniturilor populației. De asemenea, e nevoie urgentă de o regândire și o eficientizare a politicilor sociale și de ocupare. Și nu doar atât. Faptul că România este în topul creșterii în Uniunea Europeană, dar în același timp se află și în topul sărăciei, ne spune că actualul model de creștere și de dezvoltare nu lucrează în interesul oamenilor. Aici trebuie să intervină cea mai importantă schimbare.

Mă bucură faptul că Guvernul tehnocrat a reușit elaborarea unui pachet național antisărăcie, care cuprinde mai multe măsuri țintite pentru ajutorarea categoriilor defavorizate. E bine că avem aceste documente ce cuprind măsuri concrete. Problema României nu au fost însă niciodată documentele și strategiile, ci aplicarea acestora sau, mai bine zis, neaplicarea lor. De aceea, fac un apel pe această cale către toți factorii guvernamentali responsabili sau mai puțin responsabili – și mă adresez inclusiv autorităților locale – pentru a depune toate eforturile necesare implementării cu succes a măsurilor propuse. Viitorul societății românești și ieșirea noastră din zona sărăciei depind de modul în care vom reuși să transpunem în practică schimbarea de care societatea are nevoie.