Eleonora Carmen Hărău

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața tuturor!

Încep prin a-mi exprima regretul pentru pierderea Regelui nostru.

Condoleanțe familiei! Odihnește-te în pace, Maiestatea Ta! Și titlul declarației mele politice de astăzi este, prin coincidență, formulat ca o întrebare: „Cine este statul?”.

Pornesc de la a constata un lucru pe care dumneavoastră, parlamentarii din arcul puterii, l-ați constatat, sunt sigură: că liderii celor două partide de guvernare mimează, tot mai neconvingător, faptul că majoritatea PSD–ALDE mai funcționează în Parlament sau la guvernare fără cusur. În fapt, liderii celor două partide au pierdut într-un ritm alert încrederea tuturor românilor și, mai nou, chiar încrederea propriilor colegi parlamentari și a membrilor de partid, care cârtesc și au remarci acide, ce-i drept, deocamdată cam pe la colțuri.

Ce altă dovadă mai clară ne-ar trebui decât votul la moțiunea de cenzură depusă de PNL în această sesiune parlamentară, moțiune la care domnul Dragnea și domnul Tăriceanu n-au avut încredere în propriii colegi și nu i-au lăsat să voteze potrivit conștiinței politice, ci i-au gonit din plenul Parlamentului?

Este la fel de grăitoare și angajarea iresponsabilă a Parlamentului României de către președinții celor două Camere, pe persoană fizică, într-o declarație sfidătoare la adresa partenerului nostru strategic, un adevărat bocanc într-o relație vitală pentru securitatea României. Și nu știu, zău, câți dintre parlamentarii care susțin Guvernul ar fi votat o asemenea absurditate, un atac împotriva unei relații construite cu greu și consolidate în peste 20 de ani de diplomație, la care au contribuit din plin și reprezentanți ai Partidului Social Democrat.

O altă dovadă a faptului că majoritatea PSD–ALDE nu prea mai acționează atât de obedient la comenzile celor doi lideri este reprezentat de faptul că domnii Dragnea și Tăriceanu nu mai au încredere în capacitatea acesteia de a legifera și toate proiectele slabei guvernări sunt promovate prin intermediul unor ordonanțe de urgență. Probabil că Guvernul este încă sub un control destul de strict. Ele sunt în mare parte neconstituționale sau neaplicabile, fac rău economiei și societății românești. Numai în primele 11 luni ale anului, Guvernul a născocit peste 120 de ordonanțe simple sau de urgență, modificând, de multe ori pe furiș, sute de acte normative în vigoare, cu suspendări, cu prorogări de termene, cu modificări de ordinul esenței.

Dacă în urmă cu un an PSD și ALDE promiteau solemn că vor reașeza Parlamentul pe locul său de unică autoritate legiuitoare, iată-ne un breloc al Guvernului, un fel de anexă a Comitetului Executiv al PSD, iar parlamentarii puterii sunt, din păcate, votanți ai unor ordonanțe de urgență. Din păcate, majoritari. Singurele inițiative parlamentare ale deputaților și senatorilor PSD–ALDE sau, mă rog, cele mai multe inițiative legislative notabile sunt cele care aduc ode liderilor coaliției, prin încercarea de a știrbi cele mai importante verigi ale independenței justiției.