Emil Marius Pașcan

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună ziua, distinși colegi!

Acest proiect legislativ datează din perioada anterioară, din legislatura trecută a Parlamentului României.

Și aș vrea să clarific câteva lucruri, ca să înțelegeți de ce în Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă am avut mai multe discuții și până la urmă am ajuns la concluzia unui raport negativ.

Este un proiect care a fost inițiat de o structură asociativă a jurnaliștilor, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

Am considerat oportun să întrebăm și celelalte structuri asociative, mai sunt multe altele, implicit posturile publice de televiziune, radio, agențiile de presă ce opinii au în legătură cu această zi.

În primul rând – și am spus-o și în comisie, la timpul potrivit –, ziua este aleasă la modul neinspirat. Adică să faci o sărbătoare din ziua în care Mihai Eminescu este dat afară de la publicația „Timpul” mi se pare absolut neavenit și bizar.

Pe de altă parte, inițial propunerea privea și se numea această sărbătoare „Ziua ziaristului român”. S-au simțit discriminați alți ziariști.

Mai mult decât atât, am explicat, termenul de ziarist este oarecum restrictiv. Sigur, este tipic presei românești, dar astăzi termenul unanim acceptat și vehiculat în plan internațional este de jurnalist. S-a dorit o zi nu doar a ziaristului român, ci a tuturor jurnaliștilor. Pe când aceasta s-ar confunda cu Ziua internațională a presei din 3 mai.

Sunt aceste argumente. Plus că, în răspunsurile pe care le-au transmis Comisiei pentru cultură, la solicitarea noastră, toate celelalte organizații ale jurnaliștilor au susținut inechivoc și explicit că nu doresc o astfel de zi, întrucât le este suficientă aniversarea dată de Ziua internațională a presei din România.

Prin urmare, vă întreb în mod legitim, fără a avea ceva cu această propunere și cu proiectul. Dorim noi să legiferăm, să reglementăm peste voința majorității asociației și breslelor din acest domeniu al presei? Cred că nu.

Adică este cazul să-i lăsăm pe ei să decidă, majoritar. Așa este democratic. Și, dacă este cazul, noi să fim prelungirea și instrumentul prin care un astfel de proiect legislativ să devină lege. Până atunci însă este un simplu demers populist, unilateral, care nu este agreat tocmai de cei cărora le este dedicat acest proiect.

Vă mulțumesc.