Dumitru Oprea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația de astăzi poartă titlul „Piața muncii reală este alta decât cea din statisticile Institutului Național de Statistică”.

În mod normal, anunțul de acum câteva zile al Institutului Național de Statistică, potrivit căruia se înregistrează o creștere a locurilor de muncă la nivel național, ar putea fi interpretat ca un semn de însănătoșire economică. Însă, analizând mai atent datele, lucrurile nu stau chiar așa. Ba, mai mult, oferă destule motive de îngrijorare privind disfuncționalitățile pieței muncii.

Oficial, cifrele spun că în trimestrul IV din anul 2015 aveam 630.000 de șomeri și nu mai puțin de 54.700 de locuri de muncă vacante. Ba, mai mult, locurile de muncă vacante au crescut, rata de creștere menținându-se cam la același nivel din 2014. Acest lucru ar duce la concluzia pripită că avem o economie în plină dezvoltare, generatoare de tot mai multe locuri de muncă pentru români.

Realitatea este, din păcate, alta. Sunt multe sectoare în care locurile de muncă vacante sunt doar fictive, publicate oficial doar pentru că legea obligă. Astfel, în schemele de personal ale instituțiilor publice apar posturi libere pentru perioadă determinată, ca urmare a unor concedii de maternitate, a concediilor fără plată și a altor motive.

În mediul privat firmele publică acele locuri, deși știu că nu le vor ocupa niciodată, pentru că nu au din ce să susțină cheltuielile fiscale atât de mari cu forța de muncă. Altele nu se ocupă de ani de zile, pentru că salariile sunt cu totul neatractive, demotivante, cele mai cunoscute fiind situațiile din spitale, școli, din construcții, industria confecțiilor etc. E clar că o parte dintre disfuncționalitățile pieței muncii sunt legate de sistemul de salarizare, care nu mai atrage oameni competenți în aceste domenii, unele strategice pentru societate.

În același timp, datele statistice arată că apar locuri de muncă în domenii pentru care sistemul de învățământ și cel de reconversie profesională nu reușesc să pregătească personal calificat. Lor li se adaugă și discriminările pe criterii de vârstă, insuficient sancționate de autoritățile statului. Sunt persoane care au pregătirea necesară, dar sunt refuzate de angajator pentru că au trecut de vârsta foarte, foarte târzie a vieții de 45-50 de ani. Jenant!

În concluzie, credem că ultimul raport al Institutului Național de Statistică trebuie să dea de gândit Ministerului Muncii și altor instituții cu responsabilități în domeniu. Chiar dacă, la prima vedere, ar părea că sunt motive de optimism, piața muncii este încă afectată de grave probleme structurale. De aceea, se impun o revizuire a performanței și eficienței sistemului de recalificare și reconversie profesională, adaptarea învățământului superior la realitățile pieței muncii și reconsiderarea meseriilor de profesor și medic în viitoarea lege a salarizării unice. Numai așa putem să ocupăm locuri de muncă foarte înalt calificate, cu cei formați special pentru ele.