Dumitru Oprea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația de astăzi am s-o fac după ce voi reaminti colegei senator Silistru că mișcările vizavi de resursele naturale contestate de stradă au început de la Vaslui, unde dumneaei este senator. Și atunci, fără niciun dubiu, susținea că ceea ce se va întâmpla vreodată este o crimă națională. A uitat, se pare, fiindcă astăzi s-a schimbat la 180 de grade.

Declarația mea de astăzi se numește „Digitizarea manualelor școlare nu înseamnă și digitalizarea educației”.

După ce proiectul manualelor digitale a eșuat, pierzându-se 150 de milioane de euro din fonduri nerambursabile, aceleași personaje din Ministerul Educației, lipsite de profesionalism, anunță un nou program, de 100 de milioane de euro, pentru digitalizarea sistemului, dând dovadă că nu înțeleg ce presupune modernizarea învățământului românesc. Simpla înlocuire a manualelor tradiționale cu unele digitale înseamnă doar digitizare, nu digitalizare.

Digitalizarea este un proces mult mai complex, ce presupune integrarea tehnologiilor moderne în diferite sisteme tradiționale, inclusiv în cel educațional. Or, pentru a deveni operațional un astfel de proces, este necesară o strategie clară, în care să fie surprinse toate componentele, plecând, în primul rând, de la resursa umană.

Omul sfințește sau asfințește locul. Să nu uităm, așadar, că factorul uman este cheia, el fiind reprezentat de elevi, de dascăli, părinți și alții. Cu toții vor fi beneficiarii noului val al digitalizării, dar, spune Michael Cernea, un ilustru savant de origine română, în a sa carte „Putting People First”, „oamenii, înainte de toate”.

Așadar, și în România lucrul acesta ar fi trebuit respectat, trecându-se la alfabetizare în noile tehnologii digitale, proces declanșat în Uniunea Europeană în 2008 la unison, necontând tipul țării. Procesul este de lungă durată.

Un alt pas, poate la fel de important, este cel al electrificării fiecărui colț de țară – să nu uităm că încă sunt 2.240 de localități fără curent electric, iar noi vrem internet în fiecare casă –, astfel încât echipamentele și rețelele de internet să poată fi folosite în orice școală și în orice casă, indiferent unde s-ar afla ele. Mai mult, prin echipamentele de acces nu trebuie să se creeze noi discriminări între elevi.

Așadar, înaintea fiecărei investiții în manuale digitale și echipamente, trebuie create șanse egale pentru toți beneficiarii educației moderne. De aceea ne-am fi dorit să auzim că ministerul, prin diverse parteneriate, a realizat proiecte deosebite și în cele mai izolate școli și sate din țară, inclusiv la Cioca Boca, în județul Iași, nu doar în București. Ar fi fost un semn dătător de speranțe pentru toți copiii, toți dascălii și toți părinții României.