Doina Silistru

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează „Funcția publică – «visul interzis» al femeii. Până când?”.

## Stimați colegi,

Deja s-au stins ecourile zilei de 8 Martie, înecate în sutele de mii de flori pe care domnii de pretutindeni, galanți și plini de o iubire foarte adesea nemărturisită timp de 364 de zile pe an, le-au oferit doamnelor. Foarte bine că s-a întâmplat așa, deși, în opinia femeii – mamă, soție sau fiică –, o floare sau un cuvânt bun la adresa ei trebuie să își facă loc mai des în agenda atât de plină a bărbatului.

În acest cadru, permiteți-mi ca și de la această tribună să aduc în atenție o problemă mereu actuală: prezența femeii în funcția publică, în vederea asigurării unei reprezentări echitabile în procesul decizional. Ideea nu este nicidecum nouă, dar parcă s-a făcut prea puțin în această direcție și oarecum izolat, în interiorul formațiunilor politice.

Partidul Social Democrat, a cărui membră sunt, este prima formațiune politică care a introdus prevederi interne clare pentru o reprezentare echilibrată de gen. Se întâmpla acum mai bine de un deceniu, în 2001. Chiar dacă au fost mai mult recomandări, PSD a avut, în acești 12 ani, cea mai bună reprezentare a femeilor în Parlament și în Guvern, însă nu este suficient.

## Aici să se oprească galanteria bărbatului?

Suntem apreciate, suntem ascultate, dar vocile noastre, ale femeilor, sunt încă prea slabe pentru a fi mereu auzite. Sunt slabe pentru că sunt puține, stimați colegi bărbați.

Este momentul să facem și ultimul pas pentru o mai bună reprezentare a femeii în spațiul atât de larg al funcțiilor publice, prin introducerea în viitoarea Constituție și, în paralel, și în Legea electorală a unei „cote minime obligatorii pentru prezența femeii în funcțiile publice”.

Suntem egalele bărbaților, am demonstrat cu succes acest lucru, dar încă nu avem acces egal la funcțiile publice. Este o realitate pe care colegele mele din PSD o subliniază ori de câte ori au ocazia. Motivele pentru a repara acest dezechilibru, dincolo de veșnica flamură a discriminării, țin de nevoia de reprezentare corectă a genului mai numeros, femeile reprezentând 52% din totalul populației, dar ocupând doar puțin peste 11% din locurile din Parlament. În consiliile locale situația este chiar mai dramatică.

## Stimați colegi,

Europa ne oferă soluții în această direcție. Și mă refer la acea Europă eficientă, deschisă dialogului cu toți membrii societății. În această Europă, legislația este clară și, aproape incredibil pentru noi, conține și sancțiuni drastice. Dacă vrem să ne aliniem acestei Europe, trebuie să o facem și pe palierul reprezentării. Abia atunci funcția publică va înceta să mai fie un „vis interzis” al femeii.

Vă mulțumesc.