Doina Silistru

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Utopii de toamnă”.

Stimați colegi,

La ora la care vorbim, de multe ori doar spectatori ai evenimentelor de pe scena politică, câțiva sunt actori de film. Domnul Iohannis, spre exemplu, a jucat până mai ieri în „A fost sau n-a fost?”. Cât pe ce să rămână ACL-ul fără candidat. Și ar fi fost păcat, spun eu, pentru că viitorul președinte al țării, care nu am niciun dubiu că va fi Victor Ponta, are nevoie de o luptă dreaptă pentru a fi validat moral. Nu ca domnul președinte în funcție, Traian Băsescu, personajul principal din „Țepele din Navarone” – sau or fi fost „tunurile”, nu-mi mai amintesc bine –, căruia 7,5 milioane de români i-au cerut înapoi banii pe bilete. Dar ăsta e deja film de arhivă; s-a așternut un praf pe role...

Între timp, alte filme, cu buget mai mare sau mai mic, s-au făcut. Unul dintre acestea, regizat chiar de președinte, este „Blonda de la Drept”. Știți subiectul: este despre o studentă blondă care, în momentele-cheie ale sesiunii, dă cu mopul, împletește sau gătește. Frumos, dar cam slab scenariul, drept pentru care nici spectatorii nu se prea îngrămădesc în cinematografe.

Revenind însă la domnul Iohannis, căruia nu pot să-i doresc succes din cauza convingerii exprimate mai sus, să ne-ntrebăm ce-ar fi fost dacă justiția se pronunța, repede și clar, în defavoarea Domniei Sale. ACL-ul oricum mergea de la început pe o gheață subțire. Rămâneau fără candidat, un fel de „Moartea domnului Lăzărescu”, dar fără ambulanțe și spitale. Din fericire, nu e cazul, dar continui cu proiecția aceasta.

Fără candidat – care, că veni vorba, și-ar fi pierdut și funcția de primar, nu numai mult doritul „Buletin de București” –, ACL-ul s-ar fi rupt. Nu chiar ca-n „Armageddon – Sfârșitul lumii?”, dar câteva cariere politice s-ar fi sfârșit înainte de a începe, cu regretul, a câta oară mărturisit, că ieșirea de la guvernare a fost o greșeală. Din fericire, încă o dată spun, nu e cazul. Fără candidatul ACL, victoria lui Victor Ponta ar fi fost mult mai dificilă, pentru că, în loc să ne raportăm la o entitate clară, cu statură de adversar serios – deși ieri poza în partener de nădejde, alături de partidul pe care îl conduce –, ne-am fi risipit forțele în mai multe direcții. Și cine ar fi beneficiat de pe urma ruperii ACL? Poate domnul Meleșcanu, care oricum își trage seva din PNL? Probabil și domnul Tăriceanu, despre care nu se poate spune că nu este unul dintre liberalii autentici ai țării. Dar „blonda de la Drept”? E posibil, dar nu foarte mult, pentru că s-a cam dus vremea primarilor care dormeau cu poza ei sub pernă.

În linii mari, cam asta-i oferta de toamnă a cinematografelor: multe filme slabe, puțini eroi de acțiune. Aveți grijă deci ce film alegeți. Sfatul meu? Încercați să evitați utopiile!

Mulțumesc.